…“Un popa gras in pufuri lenevea” (Francois Villon)

Astazi ma gandisem sa vi-l prezint pe M., personajul principal din Sange satanic, dar m-am hotarat intre timp sa mai mentin suspansul si sa ne distram pe seama altui personaj care, desi apare sporadic, nu trebuie in niciun caz trecut cu vederea: popa.

La sugestia lui Francisc, care este de parere ca preotul trebuie pedepsit , am decis sa-l supun la niste cazne diavolesti si in alte capitole )

Si cum trebuie sa avem in minte si un chip Citeste mai departe »

…Am cunoscut-o prin 2000 sau 2001. Cred ca nu mi-a placut atat de mult de prima data, mi se parea mult prea teribilista si agresiva, probabil. Si in special increzuta. Sau poate nu, poate mi-a placut din prima clipa. Desi se inconjura in permanenta de oameni foarte asemanatori ei, era speciala. Daca ar fi stat imbracata cu un tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta intr-o mare de peste o mie de oameni toti imbracati cu tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta, tot ar fi iesit in evidenta.

Desi parul ei era vopsit negru ca al majoritatii rockeritelor, era imposibil sa nu o recunosti din spate. Desi geaca ei de motor nu zdranganea mai tare Citeste mai departe »

Ca o hala imensa, impersonala, plina cu calculatoare, aflate in mici separeuri. Cu o pardoseala de o culoare nedefinita, cu birouri inguste din pal, cu aer conditionat care asigura un harait enervant, ambiguu si fara semne ca s-ar putea opri candva. Temperatura e mereu constanta. Fiecare sta la calculatorul lui. Nu se ridica niciodata de la el. Scaunele sunt putin incomode. Nu sunt ferestre, si oricum privirea fiecaruia trebuie sa ramana atintita asupra monitorului din fata. Tavanul are gauri, prin care poti ghici existenta unei sali identice cu un etaj mai sus. Podeaua, la fel.

Nu poti vorbi cu cei doi din dreapta si stanga ta. Nu le vezi fetele. Nu le cunosti sexul si varsta. Le auzi doar loviturile monotone si lipsite de vlaga ale degetelor pe taste. Nu vine nimeni sa te controleze ce faci la calculator. Nu vine femeia de serviciu sa faca curat sub birou in fiecare dimineata. Nu are de ce.

De doua ori pe zi, calculatorul iti livreaza, ca in spital, mancarea. Ca in filmele SF vechi Citeste mai departe »

A aparut un fragment din romanul Sange satanic si in numarul 3 al revistei Europe’s Times and Unknown Waters.

Numarul 3 al revistei e foarte tare, ii are ca invitati pe Stefan Bolea si Aaron Stainthorpe (solistul My Dying Bride), plus o gramada de materiale interesante la proza, critica literara, metal, poezie si altele.

Morgothya a mai contribuit cu un articol la sectiunea Scriitori clujeni, despre poezia Citeste mai departe »

Revelionul semislab alcoolizat s-a razbunat doua zile mai tarziu. Am dat intr-o mahmureala teribila pe 3 ianuarie, dimineata, care a tinut doua zile. De obicei, in perioade din astea am inspiratie la scris, imi vin chestii haotice dar destul de interesante in cap; plus ca nu pot sa fac nimic altceva, in special muncit (as in working for money). Daca ies pe afara ma dor ochii groaznic, plus ca nu prea merg drept, iar zilele astea a fost polei. De la citit ametesc ) De data asta insa, a fost complete blank – nu am putut sa scriu absolut nimic, asa ca nici n-am mai deschis laptopul doua zile, pana ieri seara. M-am gandit la o gramada de chestii – pe majoritatea, evident, le-am uitat. Am trecut iar prin toate starile, de la furie la tristete, de la depresie la o mare fericire Citeste mai departe »

Anul asta a inceput putin atipic, adica fara mahmureala. E poate chiar primul 1 ianuarie din ultimii zece ani fara greata si dureri de cap. Am avut o presimtire ca va fi asa chiar din dupa-amiaza de 31 decembrie, cand am iesit dupa bautura Am ajuns pana la urma la concluzia ca nu intotdeauna betia tine de cantitatea de alcool ingurgitata. Mai vroiam sa scriu tot felul de prostii dar le-am cam uitat; chiar la miezul noptii, uitandu-ma la artificii m-am gandit ca ma simt ca la un concert rock cu o trupa pe care astepti sa o vezi live de mult timp, dar cand in final se intampla, te dezamageste un pic. Chiar daca te dezamageste insa, momentul ala cand apare pe scena e moving, e promising si te bucuri ca esti acolo si nu in alta parte.

Cand am iesit ieri de dimineata pe afara m-a socat un Bucuresti adormit, aproape muribund, nu l-am mai vazut de mult asa si a fost misto. Era ca un film horror cu o epidemie, un cacat din asta, in care toti se baricadeaza Citeste mai departe »

O sa incep sa postez poze cu fiecare din cele patru personaje principale din romanul Sange satanic. Unele exista, in sensul ca mi-am construit personajele pornind de la cineva care exista in realitate. Asa s-au nascut personajele feminine, R. si D. Well, in special R. Ea a fost cam singura care a pornit ca personaj de la cineva care exista si pe care am avut ocazia sa il analizez. D. a venit un pic mai tarziu – si in roman, dar am si cunoscut-o in realitate mult mai tarziu – e strange in a way acest “am cunoscut-o in realitate”, pentru ca am cunoscut-o de fapt pe net. Hotarasem deja sa o cheme D., si a fost cu atat mai funny cu cat prenumele ei incepe intr-adevar cu litera D.

Altele nu exista, mai exact M. si B. Imi place insa cand scriu despre un personaj sa am in minte cateva trasaturi fizice ale lui, ca sa ii pot descrie mai bine comportamentul, sa fie un personaj coerent Citeste mai departe »

Scrisul la romanul II merge ok, prea repede chiar – mi se intampla ce mi s-a intamplat cu sange satanic in primele luni cat am lucrat la el. Scriam prea repede, scriam in transa, si aveam impresia ca daca merge atat de repede si usor probabil nu este chiar o carte buna. O carte adevarata ar fi trebuit sa ma chinuie mai mult; daca scrii cu sange, ar trebui la un moment dat sa te simti un pic golit… at least that’s what i thought. Acum mi-am schimbat parerea – poti gasi iubirea vietii tale si in cineva care iti cedeaza foarte usor Desi partea cu scrisul cu propriul sange inca o mai cred.

Pe de alta parte, e mai usor inceputul, spui ce ai de spus, scapi de ceea ce te chinuie si pe urma devine mai complicat – sa fie coerent si credibil. Si interesant, incitant si asa mai departe.

Romanul II are mai multe voci Citeste mai departe »

Am observat in ultimul timp ca oamenii se adreseaza netului ca unui oracol, cautarile lor incepand, adesea, cu inocenta intrebare: De ce? Unii variaza si intreaba, in loc de de ce, ‘ce pot sa fac’, ‘cum sa fac’, etc. De exemplu, pe un site monden un cititor a cautat obsesiv de ce are monica columbeanu sanii rotunzi. Altul vrea sa stie unde gasesc poze cu miley cyrus stand pe casa. O fana intreaba netul cum sa fac ca sa fiu iubita lui joe jonas? Si tot asa…

Nu credeam insa sa ma amuz in halul asta uitandu-ma pe cautarile care au dus cititorul nedumerit, pierdut si neimpacat, pe site-ul unei reviste de cultura. De fapt, nu m-am mai distrat atat de bine de cateva zile. Si era sa ma inec cu cola, pe bune, de ras. Citeste mai departe »

Cateva fragmente din capitolul 19 al romanului Sange satanic, cel mai misogin, zic eu, din intreaga carte. Enjoy!

[...]

Imi amintesc, acum vreo sapte ani, la vama veche, era jack langa plaja, gard in gard cu expirat. Unu’ destept facuse o gaura in gard, pe unde treceam dintr-o bodega in alta, pentru ca altfel ar fi trebuit sa ocolesti mai multe case ca sa ajungi de la una la alta. Erau pe atunci cam singurele bodegi de rockeri. Si clandestin, ala era cel mai marfa, doar ca nu prea aveai loc de headbanging. Si eternul ovidiu, obviously. Citeste mai departe »