(Avertisment: articolul contine o aglomerare extrema de cuvinte obscene; in plus, e probabil putin incoerent)
Este despre cainii vagabonzi si proiectul de lege privind eutanasierea, evident; desi m-a disperat insistenta cu care stirea asta ne-a fost bagata pe gat, prin toate mijloacele media posibile si imposibile, in ultimele zile, nu m-am putut abtine sa nu las si eu o impresie pe tema asta. Desi ceea ce vreau sa scriu aici nu e doar despre maidanezi. Si nici doar despre basescu si nici despre scarba de a te balaci zi de zi printre tiganii duhnitori din romania, de a te atinge de hainele lor unsuroase mirosind a bere la pet si mici la iarba verde, de a te intersecta si pentru o secunda cu privirea lor si creierul plutind in mazga in care dau din membrele inferioare bia lu’ bote, zavoranca, braileanca si ce pula mea pizda cu mamele umflate cu cauciuc o mai fi.
Imi e sila rau de tot ca revenind “problema” cainilor maidanezi in prim-plan, ma revolta in asa masura incat am impulsul, dupa multi ani de relaxanta si perfect justificabila indiferenta, sa intru pe site-uri “de stiri” (fireste, e o gluma sinistra sa iti imaginezi ca genul asta de publicatii chiar contin stiri – e mai degraba vorba despre un soft porn pentru labagii impotenti si telenovele cu scenarii varza (more…)
anne rice, vampirul armand, rao, 2009 ) despre o calatorie “pana la marginea lumii” ca sa-i spun cumva putin cliseic, nu-mi vine momentan alt termen (si inca n-am facut pe deplin pace cu “trip” si cu derivatele). Acolo unde lumea si odata cu ea sinele se sfarseste, iata ce imagini se intind, in viziunea ei:
Ultimele comentarii