secundo

Lumea îl iubeşte pe Gigi Anghelescu

Gigi Anghelescu are 39 de ani, patru luni, o săptămână, trei zile, şase ore, patru minute, câteva secunde, vrea să devină scriitor de succes şi crede că nu trebuie să renunţi NICIODATĂ la rimă, fie că scrii poezie, fie că scrii proză. Cu toate astea, cititorii îl iubesc! :)

Iată şi primele reacţii:

„Când am cumpărat cartea asta nu ştiam exact la ce să mă aştept, mai citisem o carte a Cristinei(nymphette_dark99), dar după primele zece pagini mi-am dat seama că nu se aseamănă câtuşi de puţin. Cartea asta e comedie pură, am râs de una singură în timp ce o citeam. A fost o lectură plăcută, amuzantă, uşoară şi o recomand tuturor (chiar şi celor care până acum nu s-au împăcat cu stilul mai dur al autoarei).
Gigi Anghelescu e un fel de Mr. Bean al lumi literare româneşti. Cel puţin în mintea mea :))
Oricum hats off’ Cristina…I did not see that comming. Sau ca să spun mai pe româneşte: m-a dat pe spate finalul rău de tot”, scrie Anita pe blogul Cărţi şi Ciocolată.

*

„”„Cum a ars-o Anghelescu o lună ca un scriitor de succes?” e un roman-pamflet, o parodie sau o luare în derâdere a noului fenomen socialo-cultural din România: cum să-i critici mai tare pe cei care vând cărţi mai multe decât tine şi oferirea timpului tău unor străini care par să aibă un scop comun: cuvinte grele aruncate pe site-uri, la adresa anonimatului, unde poţi spune la o adică şi ce nu crezi, că şi-aşa e anonim. Se citeşte repede, pentru că tot dai şi dai pagina, cu maxilarul deja îndurerat de la cât ai râs. Sau cel puţin asta s-a întâmplat la mine. De la început până la sfârşit. Trebuie să recunosc că au fost momente când mila faţă de personaj era mai mare decât instinctul de a mă hlizi la prostia lui. Dar pe de altă parte, cred că e frumos să trăieşti ca el: încrederea în tine e maximă, tu ştii sigur că eşti genial şi nimic nu poate schimba asta, deşi fosta ta iubită te-a înşelat cu ai tăi „şapte prieteni şi jumătate”, tot ţi-s dragi şi le dai pâinea de la gură, când soţia bronzatului vecin apare pe scări, deşi pe banii tăi făcuse îndureratul înmormântarea, reacţia nu e furioasă sau violentă, cum te-ai aştepta, ci profund mişcată de minunea petrecută: baba a înviat. Să vezi partea bună în absolut orice, asta da atitudine optimistă. Când mica lume din jurul tău apare transpusă într-o carte într-o aşa manieră încât să înţeleagă doar cel care trebuie să înţeleagă, realizezi că deşi pare o carte lejeră de vară, comportă mai multă critică şi mai multe substraturi decât ai regăsi la o primă lectură superficială, că înainte de a fi om, eşti scriitorul care „a mâncat un copil.” Fete de centru, simboluri literare şi manifestări antropologice care conduc spre o nouă existenţă filozofică şi anume „haterul”. Finalul m-a surprins, oarecum neplăcut, părea un clişeu, dar apoi mi-am adus aminte de „era su madre” şi totul a devenit mult mai clar. Fără multe adăugiri, mă tem că legenda nu minte: fata ştie să scrie, iar ultima ei carte e faină”, scrie Septimia Sabadus, pe site-ul Cărtureşti.

*

„„Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes“ e o carte periculoasă pentru ambele sexe. Domnii pot părea neserioşi citind-o, asta pentru că vor râde incontrolabil şi invariabil hohotit, plus că îşi vor lua ca la o jumătate de oră să se liniştească şi să poată explica de ce râd. Doamnele se află-ntr-un risc şi mai mare: această carte se citeşte exclusiv pe nemachiatelea. Cine are curaj să facă altfel se va trezi, de la râsul cu lacrimi, cu un machiaj ca izbit de-o ploaie torenţială. Am experienţă, nu spun poveşti: am început cartea-n avion. În încercarea de a-mi masca râsul, zguduiam aşa de tare scaunul încât vecinul de alături mi-a zâmbit politicos şi cu reproş în laba-gâştii, varianta anglo-saxonă, iar eu mi-am tradus pe loc: „Râzi, muiere, în banca ta cât vrei, da’ nu mă zgâlţâi pe mine!“ Invidioşi mai sunt britanicii ăştia! Să puie mâna să-nveţe româneşte, şi-om scutura tăt avionu’.” (Ana Barton)

*

„Am citit romanul pamflet al Cristinei Nemerovchi, cald, imediat dupa aparitie.
Era sa fac infarct de ras, nu glumesc!
Am si un filmulet, m-a filmat fetita mea, radeam cu cartea in mana ca o descreierata, pur si simplu nu ma puteam opri.
Am pentru aceasta scriitoare, am scris pe Cititor si pe FB, de nenumarate ori, o admiratie si un respect imens.
Cartile ei sunt despre lumea in care traim, asa cum e ea, descrisa fara ipocrizie, dur, visceral dar extrem de autentic.
Felicitari, Cristina!
Multumesc, Cristina!” (Diana Purcarin)

*

„Dacă vă aşteptaţi la sex, droguri şi alcool, veţi fi dezamăgiţi. Gigi Anghelescu este total împotriva dezmăţului modern. El este un om serios, fost angajat al unei bănci şi viitor scriitor de succes. Desigur, ca orice personaj pe cale să înfăptuiască ceva măreţ, el este ajutat de aliaţi de nădejde: mama, care îi face mâncare în fiecare zi şi care aleargă să îi plătească nota la cafenea după întâlnirile amoroase, prietenii scriitori Georgescu şi Mateescu, care plătesc edituri obscure să le publice cărţile şi babe poetese de pe Facebook, în capul cărora se uşurează porumbeii nemernici.

Anghelescu este un anti-personaj. El eşuează lamentabil în tot ceea ce îşi propune, dar ceea ce îl face amuzant este tocmai faptul că nu realizează niciodată penibilul situaţiilor în care se găseşte. El merge la întâlnire cu o vedetă autohtonă care-l confundă cu un manelist bogat, invită la întâlnire în Cişmigiu o babă care scrie poezii religioase, negociază cu un director de editură înainte de a-i prezenta două poezii pe nişte foi aduse în geanta de plajă a mamei lui, participă fără să vrea la o demonstraţie pentru drepturile homosexualilor şi recită poeme în faţa unei audienţe formate dintr-un singur om, şi acela chiar duşmanul lui cel mai mare, Cernătescu, un autor căruia chiar i se cumpără cărţile.” (http://cristinanemerovschi.ro/anghelescu-este-un-anti-personaj-andreea-tanase-semne-bune)

*

„De patru ore râd singură în faţa calculatorului. Recomand cu foc şi pară romanul lui Nemerovschi, „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes”. E, poate, cel mai bun text pe care l-a scris în viaţa ei. Bravo, Cristina!” (Lorena Lupu)

*

„Hai că mi-a distrus tot feng shuiul!! Nu cartea, Cernătescu!! :)

Îţi mulţumesc, Cristina, pentru porţia imensă de râs! Scriitorul Gigi Anghelescu e un personaj pe care aş vrea să-l am în preajma mea, ca pe o pufoşenie de companie. :)” (Florin)

*

„Sa stii ca eu tb sa renunt sa mai citesc la Anghelescu ca ma doare prea tare burta de ras!!! faza e ca incep sa rad si pier randul =))))))))))” (C. M.)

*

„Nu cred să mai fi existat în literatura noastră până la acest Anghelescu un roman care să facă atât de nemilos băşcălie de tot ce este putred în lumea literară românească: de la critici literari la premiile date la plesneală, de la instituţii care ar trebui să servească scriitorului, dar care devin o cloacă de corupţi de toate felurile, la stiluri de scris prăfuite şi ridicole.[…] Nu doar umorul este meritul scriitoarei în acest roman; o ironie nemiloasă şi îndrăzneaţă, concentrată şi savuroasă merge ca un fir roşu prin întregul pamflet – în câteva capitole, recunoşti personaje reale, fie scriitori, fie critici literari, fie actori mai puţin importanţi pe scena vieţii literare, dar care sunt ridiculizaţi cu talent, făcându-te să te bucuri de fiecare frază. Cu un final la care nu te aştepţi, care îţi trage scaunul de sub fund, cu acest Gigi Anghelescu atât de captivant şi savuros, romanul-pamflet al Cristinei Nemerovschi este probabil cea mai potrivită lectură pentru 2014. Îţi va descreţi fruntea, dar te va şi pune pe gânduri.” (Alexandru Petria, revista Tribuna)

*

„Daca ” Rezervaţia unicornilor ” am citit-o pe nerasuflate, pe Anghelescu l-am citit greu…greu de tot…pentru ca nu mai distingeam literele, din cauza lacrimilor de ras. Am ras cu lacrimi pe tot parcursul cartii. Absolut minunat.” (Deea Negoita)

*

„Personajul este bestial, uneori îţi este milă pentru naivitatea lui, alteori te pufneşte râsul de cât de patetic se comportă şi gândeşte. Mie mi-a cam amintit de tata.” (anonimă :D )

*

„”Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes” este un roman de relaxare, de amuzament. Un roman ce crează o ardoare inconştientă de a citi. O lectură potrivită pentru orice generaţie. O carte excelentă!!” (Oana Tămas)

*

„Pentru cine comenta aberant ca romanele Cristinei Nemerovschi publicate pana acum seamana intre ele, Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes este un pumn binemeritat in stomac. Nu seamana nici cu Sange satanic, nici cu restul trilogiei, nici cu Pervertirea, nici cu Nymphette. E altfel. Este ca un articol lung dintr-o revista de umor pe care-l savurezi de la primul la ultimul cuvant. O carte clar de recitit in zilele ploioase si deprimante de toamna.” (Amy Petite)

*

„…a aparut al saptelea roman semnat de Cristina Nemerovschi. Se numeste Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes si rupe. Razi cu lacrimi…” (Fan club Sânge satanic)

*

„Azi am terminat-o. Cu adevarat faina si comica!!” (Ioana Cantemir)

…şi alte câteva zeci de cititori care mi-au spus despre Anghelescu că este o lectură cu hopuri, pentru că trebuie s-o întrerupă ca să poată râde în voie :P

Dacă tu n-ai râs încă cu Anghelescu, poţi comanda cartea AICI.

cum-a-ars-o-anghelescu-cover

A, şi cireaşa de pe tort este că îl puteţi aborda pe Anghelescu chiar şi pe Facebook. Răspunde şi e chiar politicos.

, , , ,

3 Responses to Lumea îl iubeşte pe Gigi Anghelescu

  1. bogdana 13/09/2014 at 8:19 pm #

    Si eu l-am iubit. :d Poate nu este cel mai bun cuvant, dar m-a prins bine de tot cartea, iar personajul e genial de comic.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre romanul “Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes” | fanclubsangesatanic - 28/08/2014

    […] Sursa: http://www.morgothya.ro/3537.html […]

  2. Vino să bei o bere cu Anghelescu la Club A | Cristina Nemerovschi - 15/09/2014

    […] Ce spun cititorii despre Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes: http://www.morgothya.ro/3537.html […]

Lasă un răspuns