Archive | Personale RSS feed for this section

Am talent da’ n-am valoare uofff…

… sau cum criticii literari revoluționează maneaua.

Am avut întotdeauna o părere proastă despre autorii care suferă de mania conspirației, mai precis au tot timpul impresia că există un complot în lumea literară împotriva lor, criticii și ceilalți scriitori fiind aliați pentru a nu le recunoaște talentul și chiar geniul. Respectivii autori sunt de părere că nu poți fi publicat într-o revistă decât dacă ești prieten cu redactorii, că nu poți obține o recenzie, chiar și nefavorabilă, decât dacă o plătești și că nu poți fi publicat la o editură decât dacă bei nenumărate beri cu editorii. Prin urmare, ei petrec mai mult timp încercând să distrugă această conspirație decât scriind propriu-zis. În concluzie, m-am gândit preț de vreo zece minute ( a lot of time actually) dacă are rost să scriu un articol precum cel de față. Ideea de a mă asocia în vreun fel cu genul de autori mai sus amintit îmi repugnă și ultima chestie pe care mi-o doresc este să îngroș rândurile nemulțumiților, neînțeleșilor, complotaților. (more…)

Read full storyComments { 3 }

Hingherul suprem spanzurat de suvita-i slinoasa in piata revolutiei

(Avertisment: articolul contine o aglomerare extrema de cuvinte obscene; in plus, e probabil putin incoerent)

Este despre cainii vagabonzi si proiectul de lege privind eutanasierea, evident; desi m-a disperat insistenta cu care stirea asta ne-a fost bagata pe gat, prin toate mijloacele media posibile si imposibile, in ultimele zile, nu m-am putut abtine sa nu las si eu o impresie pe tema asta. Desi ceea ce vreau sa scriu aici nu e doar despre maidanezi. Si nici doar despre basescu si nici despre scarba de a te balaci zi de zi printre tiganii duhnitori din romania, de a te atinge de hainele lor unsuroase mirosind a bere la pet si mici la iarba verde, de a te intersecta si pentru o secunda cu privirea lor si creierul plutind in mazga in care dau din membrele inferioare bia lu’ bote, zavoranca, braileanca si ce pula mea pizda cu mamele umflate cu cauciuc o mai fi.

Imi e sila rau de tot ca revenind “problema” cainilor maidanezi in prim-plan, ma revolta in asa masura incat am impulsul, dupa multi ani de relaxanta si perfect justificabila indiferenta, sa intru pe site-uri “de stiri” (fireste, e o gluma sinistra sa iti imaginezi ca genul asta de publicatii chiar contin stiri – e mai degraba vorba despre un soft porn pentru labagii impotenti si telenovele cu scenarii varza (more…)

Read full storyComments { 4 }

Vampiric trip

baphy

Am dat de un pasaj interesant si misto din anne rice (da, chiar ea :) anne rice, vampirul armand, rao, 2009 ) despre o calatorie “pana la marginea lumii” ca sa-i spun cumva putin cliseic, nu-mi vine momentan alt termen (si inca n-am facut pe deplin pace cu “trip” si cu derivatele). Acolo unde lumea si odata cu ea sinele se sfarseste, iata ce imagini se intind, in viziunea ei:

“Nu mai era nevoie de picturi. Toate minunatiile care se puteau realiza din culori fusesera expuse aici, in aceasta lume. Am vazut acest lucru in flori; l-am vazut in iarba pestrita. L-am vazut pe cerul infinit de deasupra mea si de dincolo de orasul orbitor.

In acel moment imi era foarte clar ce inseamna, de fapt, aceasta frumusete, aceasta lume stralucitoare. Era atat de incarcata de inteles, incat toate intrebarile mele capatau acum un raspuns, toate lucrurile erau stabilite. Am soptit cuvantul “da” de mai multe ori. Am dat din cap, cred, si mi s-a parut absurd sa spun ceva cu cuvinte. (more…)

Read full storyComments { 1 }
provizoriu

provizoriu

se intampla din nou dupa atata timp s-au intors momentele alea dense si atat de apasatoare in care parca esti suspendat in clipa de acum si ea suspendata la randul ei nimic inainte nimic inapoia ei macar daca ar conta prin ea insasi dar e in fapt atat de banala de normala o clipa ca oricare alta pe care nu as alege-o special din mii de altele asemeni ei spune ceva dar asta pentru ca toate clipele spun ceva iti arata un semn dar de data asta nu ai ce sa faci cu el pentru ca nu exista viitor sau oricum unul pe care sa ti-l poti proiecta e doar negru inainte la fel de negru ca si in urma amintiri arse amintiri moarte oare ai trait oare ai fost si daca da ce a ramas a ramas clipa de acum clipa goala si aproape impersonala (more…)

Read full storyComments { 0 }
Holden says

Holden says

“What really knocks me out is a book that, when you’re all done reading it, you wish the author that wrote it was a terrific friend of yours and you could call him up on the phone whenever you felt like it. That doesn’t happen much, though.”

Cred ca sunt de acord cu el… Si ar mai fi ca recunosti o astfel de carte in momentul in care iti pare rau ca nu ai scris-o tu, in care iti dai seama ca ai fi scris-o (aproape) la fel. Cel putin, partile care conteaza din ea. Si mai ales ce ramane cateva zile dupa ce ai terminat-o. Si ce faci cu ceea ce a ramas.

Read full storyComments { 0 }
Black winter days

Black winter days

“how do I feel/in my gloomy depths?” (amorphis)

Cel mai misto peisaj ever. Si totusi e atat de distant si nu inseamna nimic. Ceata, intuneric,zapada, copaci care isi intind crengile undeva departe in noapte, si caini care latra in somn. Totul in exterior e atat de perfect si, de data asta, cele doua planuri trec glisand unul pe langa altul, fara sa se atinga insa cu adevarat, fara sa-si spuna nimic. Doua lumi diferite.

Vreau sa opresc imaginile astea, sa le pun undeva deoparte, sa le pastrez pentru mai tarziu, pentru alte stari, cand nu vor mai fi atat de straine si le voi putea, in sfarsit, simti (more…)

Read full storyComments { 1 }

Cum arata iadul

Ca o hala imensa, impersonala, plina cu calculatoare, aflate in mici separeuri. Cu o pardoseala de o culoare nedefinita, cu birouri inguste din pal, cu aer conditionat care asigura un harait enervant, ambiguu si fara semne ca s-ar putea opri candva. Temperatura e mereu constanta. Fiecare sta la calculatorul lui. Nu se ridica niciodata de la el. Scaunele sunt putin incomode. Nu sunt ferestre, si oricum privirea fiecaruia trebuie sa ramana atintita asupra monitorului din fata. Tavanul are gauri, prin care poti ghici existenta unei sali identice cu un etaj mai sus. Podeaua, la fel.

Nu poti vorbi cu cei doi din dreapta si stanga ta. Nu le vezi fetele. Nu le cunosti sexul si varsta. Le auzi doar loviturile monotone si lipsite de vlaga ale degetelor pe taste. Nu vine nimeni sa te controleze ce faci la calculator. Nu vine femeia de serviciu sa faca curat sub birou in fiecare dimineata. Nu are de ce.

De doua ori pe zi, calculatorul iti livreaza, ca in spital, mancarea. Ca in filmele SF vechi (more…)

Read full storyComments { 5 }

Hangover

Revelionul semislab alcoolizat s-a razbunat doua zile mai tarziu. Am dat intr-o mahmureala teribila pe 3 ianuarie, dimineata, care a tinut doua zile. De obicei, in perioade din astea am inspiratie la scris, imi vin chestii haotice dar destul de interesante in cap; plus ca nu pot sa fac nimic altceva, in special muncit (as in working for money). Daca ies pe afara ma dor ochii groaznic, plus ca nu prea merg drept, iar zilele astea a fost polei. De la citit ametesc :) ) De data asta insa, a fost complete blank – nu am putut sa scriu absolut nimic, asa ca nici n-am mai deschis laptopul doua zile, pana ieri seara. M-am gandit la o gramada de chestii – pe majoritatea, evident, le-am uitat. Am trecut iar prin toate starile, de la furie la tristete, de la depresie la o mare fericire (more…)

Read full storyComments { 0 }

No hangover

Anul asta a inceput putin atipic, adica fara mahmureala. E poate chiar primul 1 ianuarie din ultimii zece ani fara greata si dureri de cap. Am avut o presimtire ca va fi asa chiar din dupa-amiaza de 31 decembrie, cand am iesit dupa bautura :) Am ajuns pana la urma la concluzia ca nu intotdeauna betia tine de cantitatea de alcool ingurgitata. Mai vroiam sa scriu tot felul de prostii dar le-am cam uitat; chiar la miezul noptii, uitandu-ma la artificii m-am gandit ca ma simt ca la un concert rock cu o trupa pe care astepti sa o vezi live de mult timp, dar cand in final se intampla, te dezamageste un pic. Chiar daca te dezamageste insa, momentul ala cand apare pe scena e moving, e promising si te bucuri ca esti acolo si nu in alta parte.

Cand am iesit ieri de dimineata pe afara m-a socat un Bucuresti adormit, aproape muribund, nu l-am mai vazut de mult asa si a fost misto. Era ca un film horror cu o epidemie, un cacat din asta, in care toti se baricadeaza (more…)

Read full storyComments { 1 }

Pe drumuri delirand/pe vreme de toamna…

paduresimpla

(more…)

Read full storyComments { 2 }
Pagina 1 din 212