Un scurt-scurt si poate nu tocmai reprezentativ fragment din romanul II. E posibil sa nu pastrez fragmentele astea, daca o ia in alta directie, pana la urma, but hell, who knows?

Enjoy:

In timp ce el inspecta casa, aratandu-se foarte satisfacut, desfacand si o bere intre timp, trecu in revista, in minte, pe scurt evident, cum au ajuns aici. Fusesera impreuna la concert. Era si ania. Erau si adela si niki, fireste. Danni, beat, venise la ea si o invitase la o bauta pana in zori dupa concert. Pe urma, disparuse inghitit de lume. Ea ajunsese in primele randuri. Era mereu imbrancita inspre gardul care despartea publicul de scena, se lovea de fiecare data cu sanii de el, asa ca isi daduse seama ca singura solutie Citeste mai departe »

“Si cum ar fi/Ca-ntr-o buna zi/Sa nu fii tu/Cand te trezesti” (ab4)

Ma plictiseam azi dimineata fiindca nu-mi era somn dar nu vroiam nici sa ma trezesc si sa muncesc ) asa ca… m-am hotarat sa ma distrez si sa imi imaginez ca m-am trezit in pielea altcuiva. Dar cineva de care sa pot face misto. Sa fie si foarte diferit de mine.Fiindca ma plictiseam. Sa imi imaginez ca m-am trezit in pielea unui manelist era prea banal, plus ca de la bere sufar deseori de greturi matinale si gandul la manelisti m-ar fi putut face sa borasc. Asa ca… mi-am imaginat ca m-am trezit feminista! Ce a urmat, mai jos – un sfert de zi  ) din viata unei feministe:

Deschid ochii incet, imi dezlipesc pleoapele cu mare grija pentru ca in ajun tocmai am citit pe ziare.com ca deschisul ochilor brusc poate sa faca riduri! Deschid intai un ochi, pe urma pe celalalt. Constat ca masca de fata pe care mi-am lipit-o ieri noapte de chipul meu neasemuit s-a intins pe perna. E semn bun, inseamna ca a intrat in piele! Ma dau jos din pat, intai cu un picior, apoi cu celalalt, pentru ca aseara am citit pe eva.ro ca datul jos din pat cu ambele picioare deodata Citeste mai departe »

…“Un popa gras in pufuri lenevea” (Francois Villon)

Astazi ma gandisem sa vi-l prezint pe M., personajul principal din Sange satanic, dar m-am hotarat intre timp sa mai mentin suspansul si sa ne distram pe seama altui personaj care, desi apare sporadic, nu trebuie in niciun caz trecut cu vederea: popa.

La sugestia lui Francisc, care este de parere ca preotul trebuie pedepsit , am decis sa-l supun la niste cazne diavolesti si in alte capitole )

Si cum trebuie sa avem in minte si un chip Citeste mai departe »

…Am cunoscut-o prin 2000 sau 2001. Cred ca nu mi-a placut atat de mult de prima data, mi se parea mult prea teribilista si agresiva, probabil. Si in special increzuta. Sau poate nu, poate mi-a placut din prima clipa. Desi se inconjura in permanenta de oameni foarte asemanatori ei, era speciala. Daca ar fi stat imbracata cu un tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta intr-o mare de peste o mie de oameni toti imbracati cu tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta, tot ar fi iesit in evidenta.

Desi parul ei era vopsit negru ca al majoritatii rockeritelor, era imposibil sa nu o recunosti din spate. Desi geaca ei de motor nu zdranganea mai tare Citeste mai departe »

Ca o hala imensa, impersonala, plina cu calculatoare, aflate in mici separeuri. Cu o pardoseala de o culoare nedefinita, cu birouri inguste din pal, cu aer conditionat care asigura un harait enervant, ambiguu si fara semne ca s-ar putea opri candva. Temperatura e mereu constanta. Fiecare sta la calculatorul lui. Nu se ridica niciodata de la el. Scaunele sunt putin incomode. Nu sunt ferestre, si oricum privirea fiecaruia trebuie sa ramana atintita asupra monitorului din fata. Tavanul are gauri, prin care poti ghici existenta unei sali identice cu un etaj mai sus. Podeaua, la fel.

Nu poti vorbi cu cei doi din dreapta si stanga ta. Nu le vezi fetele. Nu le cunosti sexul si varsta. Le auzi doar loviturile monotone si lipsite de vlaga ale degetelor pe taste. Nu vine nimeni sa te controleze ce faci la calculator. Nu vine femeia de serviciu sa faca curat sub birou in fiecare dimineata. Nu are de ce.

De doua ori pe zi, calculatorul iti livreaza, ca in spital, mancarea. Ca in filmele SF vechi Citeste mai departe »

A aparut un fragment din romanul Sange satanic si in numarul 3 al revistei Europe’s Times and Unknown Waters.

Numarul 3 al revistei e foarte tare, ii are ca invitati pe Stefan Bolea si Aaron Stainthorpe (solistul My Dying Bride), plus o gramada de materiale interesante la proza, critica literara, metal, poezie si altele.

Morgothya a mai contribuit cu un articol la sectiunea Scriitori clujeni, despre poezia Citeste mai departe »

O sa incep sa postez poze cu fiecare din cele patru personaje principale din romanul Sange satanic. Unele exista, in sensul ca mi-am construit personajele pornind de la cineva care exista in realitate. Asa s-au nascut personajele feminine, R. si D. Well, in special R. Ea a fost cam singura care a pornit ca personaj de la cineva care exista si pe care am avut ocazia sa il analizez. D. a venit un pic mai tarziu – si in roman, dar am si cunoscut-o in realitate mult mai tarziu – e strange in a way acest “am cunoscut-o in realitate”, pentru ca am cunoscut-o de fapt pe net. Hotarasem deja sa o cheme D., si a fost cu atat mai funny cu cat prenumele ei incepe intr-adevar cu litera D.

Altele nu exista, mai exact M. si B. Imi place insa cand scriu despre un personaj sa am in minte cateva trasaturi fizice ale lui, ca sa ii pot descrie mai bine comportamentul, sa fie un personaj coerent Citeste mai departe »

Scrisul la romanul II merge ok, prea repede chiar – mi se intampla ce mi s-a intamplat cu sange satanic in primele luni cat am lucrat la el. Scriam prea repede, scriam in transa, si aveam impresia ca daca merge atat de repede si usor probabil nu este chiar o carte buna. O carte adevarata ar fi trebuit sa ma chinuie mai mult; daca scrii cu sange, ar trebui la un moment dat sa te simti un pic golit… at least that’s what i thought. Acum mi-am schimbat parerea – poti gasi iubirea vietii tale si in cineva care iti cedeaza foarte usor Desi partea cu scrisul cu propriul sange inca o mai cred.

Pe de alta parte, e mai usor inceputul, spui ce ai de spus, scapi de ceea ce te chinuie si pe urma devine mai complicat – sa fie coerent si credibil. Si interesant, incitant si asa mai departe.

Romanul II are mai multe voci Citeste mai departe »

Cateva fragmente din capitolul 19 al romanului Sange satanic, cel mai misogin, zic eu, din intreaga carte. Enjoy!

[...]

Imi amintesc, acum vreo sapte ani, la vama veche, era jack langa plaja, gard in gard cu expirat. Unu’ destept facuse o gaura in gard, pe unde treceam dintr-o bodega in alta, pentru ca altfel ar fi trebuit sa ocolesti mai multe case ca sa ajungi de la una la alta. Erau pe atunci cam singurele bodegi de rockeri. Si clandestin, ala era cel mai marfa, doar ca nu prea aveai loc de headbanging. Si eternul ovidiu, obviously. Citeste mai departe »

E din nou frumoasa, e din nou tanara. Nu are decat cateva fire de par alb. Si tupeul de a purta parul vopsit negru. E supla si imbracata la moda. Citeste reviste de medicina si am fost mandra de ea tot timpul cat am mers cu trenul, lumea a privit-o ca pe o tipa greu de descifrat. Eu insa o stiam atat de bine… ii stiam mancarurile preferate si actorii dupa care este topita, atunci cand o apuca sa vorbeasca despre barbati.

Am ajuns. Ne-am plimbat prin parc, cat timp nu au fost copii, pe urma ne-am plimbat pe strazi pustii. Ne-am tinut de mana si la un moment dat mi-a luat vata de zahar. Comunicam. Eram mizantroape, sau cel putin asa cred pentru ca radeam impreuna de oameni. Imi impartasea simtul umorului confuz, poate inestetic, in orice caz diferit de cel unanim acceptat. Citeste mai departe »