…“Un popa gras in pufuri lenevea” (Francois Villon)

Astazi ma gandisem sa vi-l prezint pe M., personajul principal din Sange satanic, dar m-am hotarat intre timp sa mai mentin suspansul si sa ne distram pe seama altui personaj care, desi apare sporadic, nu trebuie in niciun caz trecut cu vederea: popa.

La sugestia lui Francisc, care este de parere ca preotul trebuie pedepsit , am decis sa-l supun la niste cazne diavolesti si in alte capitole )

Si cum trebuie sa avem in minte si un chip Citeste mai departe »

…Am cunoscut-o prin 2000 sau 2001. Cred ca nu mi-a placut atat de mult de prima data, mi se parea mult prea teribilista si agresiva, probabil. Si in special increzuta. Sau poate nu, poate mi-a placut din prima clipa. Desi se inconjura in permanenta de oameni foarte asemanatori ei, era speciala. Daca ar fi stat imbracata cu un tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta intr-o mare de peste o mie de oameni toti imbracati cu tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta, tot ar fi iesit in evidenta.

Desi parul ei era vopsit negru ca al majoritatii rockeritelor, era imposibil sa nu o recunosti din spate. Desi geaca ei de motor nu zdranganea mai tare Citeste mai departe »

A aparut un fragment din romanul Sange satanic si in numarul 3 al revistei Europe’s Times and Unknown Waters.

Numarul 3 al revistei e foarte tare, ii are ca invitati pe Stefan Bolea si Aaron Stainthorpe (solistul My Dying Bride), plus o gramada de materiale interesante la proza, critica literara, metal, poezie si altele.

Morgothya a mai contribuit cu un articol la sectiunea Scriitori clujeni, despre poezia Citeste mai departe »

O sa incep sa postez poze cu fiecare din cele patru personaje principale din romanul Sange satanic. Unele exista, in sensul ca mi-am construit personajele pornind de la cineva care exista in realitate. Asa s-au nascut personajele feminine, R. si D. Well, in special R. Ea a fost cam singura care a pornit ca personaj de la cineva care exista si pe care am avut ocazia sa il analizez. D. a venit un pic mai tarziu – si in roman, dar am si cunoscut-o in realitate mult mai tarziu – e strange in a way acest “am cunoscut-o in realitate”, pentru ca am cunoscut-o de fapt pe net. Hotarasem deja sa o cheme D., si a fost cu atat mai funny cu cat prenumele ei incepe intr-adevar cu litera D.

Altele nu exista, mai exact M. si B. Imi place insa cand scriu despre un personaj sa am in minte cateva trasaturi fizice ale lui, ca sa ii pot descrie mai bine comportamentul, sa fie un personaj coerent Citeste mai departe »

Scrisul la romanul II merge ok, prea repede chiar – mi se intampla ce mi s-a intamplat cu sange satanic in primele luni cat am lucrat la el. Scriam prea repede, scriam in transa, si aveam impresia ca daca merge atat de repede si usor probabil nu este chiar o carte buna. O carte adevarata ar fi trebuit sa ma chinuie mai mult; daca scrii cu sange, ar trebui la un moment dat sa te simti un pic golit… at least that’s what i thought. Acum mi-am schimbat parerea – poti gasi iubirea vietii tale si in cineva care iti cedeaza foarte usor Desi partea cu scrisul cu propriul sange inca o mai cred.

Pe de alta parte, e mai usor inceputul, spui ce ai de spus, scapi de ceea ce te chinuie si pe urma devine mai complicat – sa fie coerent si credibil. Si interesant, incitant si asa mai departe.

Romanul II are mai multe voci Citeste mai departe »

Cateva fragmente din capitolul 19 al romanului Sange satanic, cel mai misogin, zic eu, din intreaga carte. Enjoy!

[...]

Imi amintesc, acum vreo sapte ani, la vama veche, era jack langa plaja, gard in gard cu expirat. Unu’ destept facuse o gaura in gard, pe unde treceam dintr-o bodega in alta, pentru ca altfel ar fi trebuit sa ocolesti mai multe case ca sa ajungi de la una la alta. Erau pe atunci cam singurele bodegi de rockeri. Si clandestin, ala era cel mai marfa, doar ca nu prea aveai loc de headbanging. Si eternul ovidiu, obviously. Citeste mai departe »

st. galadriel, o poezie de Stefan Bolea, din volumul Razboi Civil (2005):

te aştept până iau distoniile foc

şi gama lui schönberg arde

apeşi pe trăgaci

arătătorul împinge rotiţa

şi kreta îmbuibată de petrol Citeste mai departe »

Un scurt fragment din capitolul final (sau din epilog, inca nu m-am hotarat) al romanului Sange satanic:

In unele clipe imi dau seama ca tot ceea ce am trait in ultimele luni nu mi-a folosit la nimic. Sunt deja batran, cand i-am cunoscut pe ei stiam prea bine cine si ce sunt. Au venit prea tarziu, au venit inocenti si sublimi, dar prea tarziu, la fel ca toate lucrurile minunate pe care le traiesti pe lume.

M-au ajutat sa simt, dar nu m-au ajutat sa inteleg. Intelesesem.

Am stiut dintotdeauna ca voi ramane singur, dar am incercat, ca orice javra muritoare patetica, sa ma mint, sa imi spun ca nu-i adevarat. Citeste mai departe »

…pentru ca uit.
Incepusem sa imi imaginez acum vreo doi ani ca traiesc intr-un vierme urias, cu corpul format din multe multe inele, si ca odata ce iesi dintr-un inel si intri intr-altul iti pierzi o buna bucata din memorie. Deja cand ajungi pe la mijlocul viermelui nu-ti mai poti aminti mai nimic din primele camere ale lui. Si daca cineva ti le-ar povesti, ai asculta totul cu un zambet neincrezator, ca si cum ar fi intamplarile unui strain. Citeste mai departe »

Saptamana asta care vine filmam trailerul romanului Sange satanic

Soundtrack-ul o sa aiba ceva de la Satanochio, nu m-am decis inca asupra piesei, Mayhem cred si sigur Burzum )

Trebuia initial sa fie intr-o padure toamna, dar acu’ daca tot a venit ninsoarea o sa-l adaptam