Un masterpiece semnat Ioana Vighi, pe Hyperliteratura
O recenzie cum multe cărți și mulți autori și-ar dori. Un fragment mai jos:
Cartea este revoltătoare pentru stomăcelele sensibile și educate. Pentru cei care cred că educația înseamnă să ajungi sclav. E o insultă binevenită la adresa ipocriziei cu iz burghezesc, cu pretenții puritane și puriste, într-un sistem încremenit și decrepit de legi și tradiții penibile. Sânge satanic este o revoltă în sine. Ceea ce personal mi se pare foarte bine, nu vrei ca cititorul tău să lâncezească într-un scaun confortabil, cu sinapsele intrate în stand by, vrei să-l intrigi, să-l înfurii, să nu uite.
Cred că e uman să fii vulgar sau să urăști lumea, la fel cum e uman să greșești sau să ai slăbiciuni. Agreez lecturile care reușesc să creeze o ruptură, să disloce, să arunce cu pietre și să blasfemieze băltirea intelectuală (și nu numai). Destule personaje pe scena asta – M. este vocea întâi, cel care onorează, ca să zic așa, epicul cărții cu propria-i mizantropie, misoginie, bisexualitate, adicții, narcisismul, refulările/defulările etc. și actanții secunzi, dar omniprezenți, iubitul său B, iubita sa R. și sora de 14 ani a acesteia, D., precum și amicul care ține chefurile nebune, A.
M. ascultă black metal, are înclinații sataniste, este autorul unei filosofii proprii, este tipul de om care s-a lepădat de stereotipii, (pre)concepții, rahaturi existențiale și automatisme inutile, politicoșenii sau ambiții.
Continuarea aici: http://hyperliteratura.ro/sange-satanic/







Ultimele comentarii