Un interviu cu mine a apărut în cel mai recent număr al revistei EgoPHobia, ce a avut ca invitaţi editurile Herg Benet şi Casa de Pariuri Literare.
Citiţi o parte din interviu mai jos.
1. Ai mai publicat cărţi şi la alte edituri? Dacă da, ce n-a mers bine şi te-a determinat să cauţi o alta?
N-am mai publicat la nicio altă editură.
2. Cum ai ajuns să publici la HBP? Ai fost abordată de cei de la editură sau le-ai propus tu manuscrisul?
Le-am propus manuscrisul – ştiam că există la ei şansa ca romanul meu să apară foarte repede, în câteva luni. Ştiam şi că îmi vor oferi o libertate considerabilă în ce priveşte alegerea titlului, a coperţii, organizarea lansării, promovare ulterioară.
3. Eşti mulţumită de cum ţi-a tratat editura cartea (redactare, tehnoredactare, corectură, copertă, calitate hârtie şi tipar etc.) şi de cum arată aceasta?
Da, absolut, am fost foarte mulţumită pe toate aceste planuri “tehnice”, şi nu numai. Fireşte, m-am implicat şi eu destul de mult în procesul de corectură şi tehnoredactare; cred că orice autor care ţine la manuscrisul său doreşte să fie cât mai aproape de ceea ce se întâmplă cu viitoarea carte, din momentul în care o predă editurii. În final, a arătat aproape identic cu modul în care mi-am imaginat că va arăta.
4. Următoarea carte o vei oferi direct editurii HBP sau vei decide după ce o vei scrie? Te-ai gândit cumva la o colaborare permanentă cu această editură? Cum ai răspunde dacă ei ţi-ar propune aşa ceva?
În principiu, voi decide după ce o voi termina, mai ales că nu-mi place prea mult să mă gândesc la carte ca la un produs final în timp ce lucrez la ea, îmi place să mă las surprinsă şi să mă ducă ea pe mine în ce direcţie are chef. Pe de altă parte, şi ideea unei colaborări permanente cu o anumită editură sună tentant. Cred că te motivează destul de mult atunci când ai certitudinea ca manuscrisul la care lucrezi şi-a găsit deja unde să fie publicat.
5. Eşti dispusă să participi/colaborezi la activităţile promoţionale organizate de editură pentru a-ţi populariza cartea (lansări, autografe, interviuri, lecturi, apariţii la radio/tv etc.)? Ai organiza(t) astfel de activităţi şi pe cont propriu sau te-ai limitat doar la cele oferite de editură?
Da, fireşte, până la urmă aceste activităţi ajută în primul rând autorul şi titlul său, şi abia în al doilea rând sunt o modalitate de promovare pentru editură. În principiu, am colaborat cu editura la organizarea unor astfel de evenimente, nu am luat – nici eu şi nici ei – decizii fără a purta o discuţie în prealabil. Dacă îmi va mai veni o idee legată de activităţi promoţionale, o voi propune editurii şi ne vom ocupa împreună de aspectele legate de organizare.
Continuarea aici.
) semnată de scriitoarea Irina Du Plessis, la romanul Sânge satanic… Irina Du Plessis a lansat la sfârșitul anului trecut (am debutat la doar câteva săptămâni distanță una de cealaltă) romanul 
Andreea Tănase, o bună prietenă și în același timp o persoană cu un simț critic pe care doar neștiutorii cred că ar putea să-l conteste 
, a scris următoarele despre Sânge satanic (pe pagina de Facebook a cărții):
O altă impresie interesantă despre Sânge satanic îi aparține unei bloggerițe pe nume 
Evident, rozbombonica nu citise cartea, se speriase de coperta cu o culoare atât de nefamiliară universului pe care îl poluează dânsa zi de zi.
Am primit fffff multe impresii, săptămânile astea, de la cititorii romanului Sânge satanic. Unii mi le-au transmis pe mail, cei mai mulți pe Facebook, alții pe pagina 
Ultimele comentarii