Songs for the Sinners este cel de-al cincilea album de studio al finlandezilor de la Charon. Materialul se incadreaza in stilul metalului melodic tipic tarii din care provine trupa, cu voce clean si fara a abuza de voce feminina, asa cum este cazul tot mai multor trupe reprezentante ale genului gothic metal.
Prezenta vocii feminine pe acest album este de fapt extrem de discreta, putem vorbi mai degraba de backing vocals, atmosfera fiind insa construita in jurul vocii grave si melancolice a lui Juha-Pekka Leppaluoto, solistul Charon. Pentru cei care nu stiu, J.P. este fostul solist Poisonblack.
Tematica celor zece melodii se afla undeva intre melancolie, depresie si multa poezie. Versurile pieselor, cel putin ale unora, sunt foarte expresive si chiar surprinzatoare.
Songs for the Sinners are o poveste si o atmosfera specifica, motiv pentru care este cu atat mai expresiv cu cat este ascultat in mod cursiv, integral. Totusi, cateva piese ies mai mult in evidenta. Deep Water este construita in jurul unor riff-uri relativ simple de chitara, care lasa libertate vocii solistului, ce spune o poveste intunecata despre o iubire pierduta si despre moarte. Bullet ii urmeaza acesteia, putin mai rapida si mai ritmata.
Charon este printre putinele formatii de metal melodic care nu abuzeaza nici de clape, acestea de fapt fiind de fapt inexistente, inlocuite de unele efecte realizate de cele doua chitari si probabil de calculator.
Air este o balada in care poate fi auzit pianul, cu un intro demn de muzica clasica, urmat de vocea lui J.P., acompaniat aici si de voce feminina. Tema piesei este iubirea si moartea, iar versurile sunt usor asemanatoare celor ale formatiei HIM:
Unspoken witness neaver reached the eyes of the day
Yet the moon was the one to hear
How I pray to loose my burden in this place where I love you dead
The airthe air I breath was gift from you.
Vocea aduce din nou sentimente intunecate si tristete odata cu She Hates, o piesa in care interpretarea vocala este similara celor de la The 69 Eyes, timbrul vocii in special.
Ride On Tears este probabil cea mai ritmata parte a albumului, fara ca rapiditatea sa stirbeasca din atmosfera melancolica in care se inneaca piesele de pe acest material. Vocea isi pastreaza capacitatea de a genera tristete si a indemna la reflectie.
Gray a fost piesa mea preferata dupa primele ascultari ale albumului, inca mi se pare o melodie expresiva, datorita atat liniei instrumentale, usor dramatica si incarcata de multe sentimente, cat si datorita versurilor. Din nou trebuie sa spun ca spre deosebire de alte trupe de gothic metal ale caror versuri nu exprima mare lucru, folosind doar simboluri clasice ale acestui gen, Charon folosesc o poezie cu destul de multe intelesuri, care chiar te poate pune pe ganduri:
Frail as ice I shall rise for the repent you’ve been haunting for
Devils smile beneath the eyes I caress
Pierced to be nothing but me in the everlasting race of hate…
Sterilized blood of Christ wont taste…
Never be the storm that built me flesh and take me away from oblivion.
Songs For The Sinners continua in acelasi stil cu Rust, o piesa care scoate din nou in evidenta timbrul vocal al solistului J.P. Albumul se incheie cu o melodie lenta, House of Silent, unde solistul este din nou secondat de voce feminina. Refrenul aduce riff-uri de chitara aproape agresive, creand un contrast interesant si atragator cu vocea grava a lui J.P. Din nou versurile sunt dramatice si incarcate de un lirism tipic genului gothic. Piesa se termina cu un solo de chitara.
Pe scurt, un album dens, melancolic, penduland intre depresie si poezie, reprezentativ pentru metalul melodic finlandez.
Tracklist:
1.Colder
2.Deep Water
3.Bullet
4.Rain
5.Air
6.She Hates
7.Ride On Tears
8.Gray
9.Rust
10.House of Silent
Cristina Nemerovschi, 29 octombrie 2007
