Numele trupei olandeze Cirith Gorgor a fost luat dintr-un fragment din cartea lui Tolkien, Stapanul Inelelor, in care Cirith Gorgor era denumirea Trecatorii Bantuite care conducea sufletele damnate spre taramul mortilor, la miazanoapte de Mordor. Numele este cat se poate de potrivit pentru viziunea artistica a blackerilor olandezi, a caror tematica oscileaza intre mitologie, razboi, Stapanul Inelelor, magie neagra si alte subiecte asemenatoare.
Cu acest al patrulea album self-titled, aparut in 2007, Cirith Gorgor isi arunca din nou dispretul si ura fata de religiile organizate, fata de ideea de inrobire spirituala, fata de servitute in general. Teme specifice black metalului, ceva mai putin obisnuit fiind faptul ca formatia nu se razboieste doar cu religia crestina, cum fac majoritatea adeptilor satanismului, ci au o viziune mai larga, impotrivindu-se oricarui tip de credinta organizata social.
Ca stil, albumul seamana destul de mult cu cele trei materiale precedente, chiar si cu magnificul album de debut “Onwards to the Spectral Defile”, din 1999. Black metal abundand de blast beat-uri, screaming si riff-uri taioase, ascutite. Majoritatea pieselor sunt relativ lungi si dense, amintind de albumul precedent, Firestorm Apocalypse – Tomorrow Shall Know the Blackest Dawn” (2004).
Cirith Gorgor” este ultimul material inregistrat cu vocalul Nimroth, care din 2006, dupa zece ani alaturi de trupa, nu mai este membru Cirith Gorgor. Toate cele sapte piese de pe album au ceva special, nu as putea sa recomand vreuna anume. Total Annihilation” si The Black Hordes” incep compozitia in forta, cu o instrumentatie aglomerata, care nu iti da nicio pauza de respiro, completat ade screamingul neobosit al lui Nimroth, una dintre cele mai expresive voci de black metal pe care le-am auzit in ultimul timp.
“The Black Hordes” are o instrumentatie extraordinara, iar bateristul Levithmong este cu adevarat fenomenal, ma duce cu gandul la Hellhammer in unele momente. The Black Hordes” are un outro atmosferic de exceptie, in maniera black metlaului norvegian, cu sunete indescifrabile ascunse” in spatele orchestratiei.
Multe pasaje instrumentale se gasesc pe Demonic Incarnation”, unde vocea completeaza magnific atmosfera creata de chitari si tobe, voce care atinge punctul culminnat al evilness-ului in Ritual”, multa forta si agresivitate se degaja din compozitia acestei piese, cu un tempo captivant.
“Warcry Of The Southern Lands” este deschisa de cele doua chitari, un pasaj daca putem spune melodic, care devine raw odata cu aparitia vocii si intensificarea tempo-ului. Piesa aduce pe alocuri cu Crown Of The Kings” de pe albumul Armada” al celor de la Keep Of Kalessin.
Piesa finala include si un pasaj epic, care nu se distinge clar, este undeva in fundal, ceea ce este cum nu se poate mai potrivit pentru modul in care este compusa. Versurile piesei, al carei titlu se traduce prin The downfall / Victory” au fost scrise de chitaristul Marchosias si au ca inspiratie al doilea razboi mondial, mai precis infruntarea dintre doua forte la fel de intunecate si abjecte, exercitand cu toate acestea o atractie diabolica.
Albumul spune se pare povestea unei batalii, fiind structurat sub forma unui preludiu, al luptei propriu zise si al deznodamantului, completat de diverse elemente mistice, de invocatii ale fortelor pagane ale naturii care intervin in sprijinul luptatorului intunericului.
Probabil ca albumului nu i se poate obiecta decat o oarecare lipsa de inovativitate, desi mie nu mi se pare ca este cazul. La fel, nu cred ca este deloc un album monoton, ci dimpotriva, dar evident ca trebuie ascultat cu oarecare rabdare si mai ales cu mult interes.
Tracklist:
1.Total Annihilation
2.The Black Hordes
3.Demonic Incarnation
4.Ritual
5.Master Of Dark Sorcery
6.Warcry Of The Southern Lands
7.Der Untergang / Iiaaaa!!!
cristina, 16 iulie 2007
