cat despre tine, miss, tu faci bine că scrii şi că pedalezi prin lumea literară românească, deşi nu e cea mai mişto lume literară out there. hai să scriem şi să ne citim şi să facem lumea asta prozaică mai poetică

asa. in rest, cine ziceai ca e domnul dumnealui?

Şi întrebarea mea e: noi ăştia nepublicaţi, care ştim sigur că suntem talentaţi şi că scriem lucruri mişto, cum facem să evităm cercul de scriitori-critici literari-editori? Eu nu am încredere în feedback-ul nimănui, fratele meu. SUNT NIŞTE TROLLI CU TOŢII. Arată-mi o carte mega fucking bună scrisă de unul dintre ei. Arată-mi traduceri în nu ştiu ce limbi, premii la nivel internaţional, ceva, orice, care să ateste valoarea, în afara spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic, a oamenilor ăstora. Arată-mi unul din oamenii de mai sus care ar putea supravieţui în mediul academic din Vest. Care stie sa scrie un feedback. Care stie sa scrie, punct.

Singurii oameni care mi-au oferit, la viaţa mea, feedback de calitate (nu neapărat favorabil, ci argumentat şi relevant) sunt câţiva colegi de facultate şi, din rândurile celor de care se aude, Claudiu Komartin.

Căcatul e că ne plângem de manelismul ţării în care trăim, de faptul că nimeni nu citeşte, nimeni nu scrie, nimeni nu ridică standardele etc., dar atunci când încearcă cineva să scrie, să publice, să se afirme, sare haita de “deja-afirmaţi” să-i dea în cap şi să-l facă de căcat, cu o ură şi o sete de nimicire incredibile.

Cât despre vulgaritatea în literatură, consider că trebuie să fie motivată ca să-şi justifice existenţa. Până la urmă, nu e limba engleză, ci română: nimeni nu se miră când vede un “fuck” tipărit, însă, la noi, o carte care conţine “pulă” şi “fut” e ambalată în roz, are buline şi semne de exclamare fluorescente pe ea şi e însesată în fundul librăriei (ha!), de parcă ar fi pornografie. E clar că în România o astfel de carte şi o astfel de scriitură atrag atenţia, din motive clare, pe care nu le voi enumera aici. Deci vor exista autori care se vor folosi de asta, şocând prin terminologie şi acoperind prin şoc lipsa de valoare a cărţii. Avem din plin oameni de tipul “Am curajul să scriu pulăfutmuiecoaiecurpizdălabă, deci sunt marele post-modernist, deci sunt noul Miller, aşa că ungeţi-mă pe frunte cu fluidele corporale ale literaturii, ACUM”

în fine, aş putea continua la nesfârşit. Vroiam doar să subscriu la articolul ăsta şi să întreb dacă are careva vreo idee. Haideţi să ne facem ONG şi să publicăm cărţi pe care le recenzăm noi. Hai să facem un cerc literar pe bune pe net, unde trollii şi ăia care nu ştiu argumenta să zboare afară. Hai să îi ignorăm şi să îi excludem din vieţile noastre pe auto-proclamaţii dinozauri ai semi-literaturii române. Hai să.