secundo

Costel, Săndel şi salata de vinete

Lui Costel îi plăcuse de când se ştia salata de vinete. Acasă, o ruga pe maică-sa să îi facă toată ziua salată de vinete. După ce a plecat la facultate, aştepta cu sufletul la gură să meargă acasă în vacanţe, ca să mănânce salată de vinete.

Într-o zi, Costel a intrat într-un restaurant şi a comandat salata de vinete. Nu avea aşteptări chiar aşa de mari, ştia că salată de vinete ca a maică-sii nu mai face nimeni. Dar, ce să vezi? Salata de vinete pe care a primit-o nu era doar la fel de bună ca aia a maică-sii, ba chiar MAI BUNĂ. Fericit, Costel a mâncat trei sferturi din ea, şi ce a mai rămas în farfurie a pozat şi a postat pe Facebook. “Ce salată de vinete bună, mmm”, a scris Costel sub poză.

Poza a fost văzută de Săndel, care a făcut un atac de panică.

De când era mic, Săndel fusese foarte speriat de salata de vinete. Pur şi simplu, cum auzea de ea, izbucnea într-un plâns imposibil de controlat. Mai mult, plânsul îi declaşa şi un urinat puternic. Niciodată nu reuşea să ajungă până la baie. Cu timpul, salata de vinete devenise cel mai mare duşman al lui. La prima întâlnire, cu profesoara lui de desen, în vârstă de 57 de ani, femeia a vorbit despre salata de vinete pe care tocmai o preparase pentru nepoţi, iar Săndel a început să urineze stând în picioare, în staţia de autobuz, ţinând umbrela preastimatei deasupra capului, fiindcă începuse să burniţeze. Ea a crezut că Săndel e un pervers şi a refuzat să se mai întâlnească cu el. De atunci, Săndel n-a mai îndrăznit să invite o fată o doamnă în oraş.

Salata de vinete a devenit un duşman pe care îşi dorea neapărat să-l răpună. Ura lui faţă de ea creştea de la zi la zi, cu atât mai mult cu cât îi vedea pe toţi cei din jur preamărind gustul salatei de vinete.

A încercat şi el să prepare salata de vinete, dar nu ştia dacă mai întâi trebuie fierte legumele. Să le cojească, sau să le prepare aşa? Oare trebuia să le ţină în frigider înainte de a le prepara? Să le stropească cu ceva? Toate dilemele astea sporeau nespus ura lui Săndel faţă de salata de vinete, pentru că-l făceau să se simtă neputincios. Unde mai pui că, de fiecare dată când intra în supermarket şi îşi punea întrebările astea, un jet puternic de urină îi ieşea pe cracul pantalonilor.

Acum, Săndel văzuse la Costel o poză cu salata de vinete, şi nu-i putea ierta prietenului aşa ceva. Să-l trădeze în halul ăsta! De neconceput… Costel fusese toată viaţa cel mai bun prieten al lui Săndel. Făcuseră împreună creşa, grădiniţa, şcoala primară, şcoala generală, după care Costel făcuse singur liceul şi facultatea, căci Săndel nu-şi permisese – avea problema lui cu salata de vinete. Nu se putea duce la examene şi să rişte să apară pe undeva vreo aluzie la vinete, iar el să urineze incontrolabil.

După ce şi-a revenit din atacul de panică şi după ce i-a mai trecut amarul provocat de trădarea prietenului său – care acum mânca infama salata de vinete!, ba chiar mai postase încă o poză cu ea, făcându-l pe bietul Săndel să se scalde într-o baltă de urină –, a lăsat un comentariu sub fotografiile lui Costel, care se înmulţeau şi primeau sute de like-uri:

“Ruşine băăăă nu m-ă aşteptam! CUM SĂŢI PLACĂ SALATA DE VINETE??????!!!! Tu gândeşti băăă înainte săţi placă salata de vinete????! Dacă vrei să m-ai fim prieteni din momentul ăsta să NU TE M-AI PRIND CĂŢI PLACE SALATA DE VINETE!!!???”

După asta, epuizat şi pişat, Săndel a leşinat.

Costel a citit comentariile şi a zâmbit. De mult voia să-i dea unfriend pişăciosului… Acum avea scuza perfectă.

A mai zâmbit o dată, nostalgic, gândindu-se la toţi anii în care Săndel şi pipi-ul lui îi fuseseră alături. Şi-a aprins o ţigară.

Apoi i-a făcut un semn chelnerului şi a mai comandat o salată de vinete.

vinete

, , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns