secundo

Da, sunt o neobrăzată!

De-abia am anunţat de câteva zile că în toamna asta urmează să apară un nou roman semnat de mine, Păpuşile, că gurile neobosite şi bârfitoare s-au şi activat, sărind de 100 de coţi în sus şi spărgând tavanul cu acea parte a corpului căreia i-a fost iniţial menită o altă întrebuinţare: “Ce neobrăzare, trei cărţi ÎN ACELAŞI ANI!!! Ce ne facem?!!? Ce putem face???!!!”

Nu ştiu exact ce puteţi face :D , dar vreau un singur secret să vă spun: este teribil de greu să scrii o carte bună. Punct. Este teribil de greu să scrii o carte bună fie că o scrii în 30 de ani, în 3 ani, în 3 luni sau 3 săptămâni. E exact la fel de mult de muncă la ea, fie că diluezi procesul pe durata a câţiva ani, sau stai câteva săptămâni şi respiri, mănânci, fumezi şi dormi cartea aia. Este un proces pe care nu ai cum să-l fentezi – e adevărat, unii se sperie de cât de mult e de muncă pentru a scrie o carte bună, şi atunci preferă să-şi ia pauze lungi, să se încarce. Dar, în final, trebuie parcurşi tot atâţia paşi, dacă nu vrei să-ţi iasă un rateu. E greu în principal pentru că trebuie să pui în ea foarte mult din tine (şi un anumit fel de a pune foarte mult din tine, a pune din tine tocmai părţile cu care nu te joci zilnic, care nu îţi sunt prea la îndemână, după care trebuie să sapi ceva în istoria ta), apoi pentru că vine şi disciplina, lucratul asiduu pe stările tale, ordonarea, parte fără de care nu-ţi va citi cartea nici dracu’.

Fireşte, când ai un grup compact şi fidel de cititori, tentaţia e mare să trişezi şi, la patru cărţi bune, să zicem, să le dai şi una proastă. Una de umplutură. E o chestie pe care eu n-o s-o fac niciodată. N-o să public niciodată decât cărţi bune, numai ceea ce o să simt cu toată fiinţa că mă reprezintă în acel moment, cărţi pe care le voi simţi ca totale, complete, definitive, aşa cum trebuie să fie toate cărţile. Dacă m-aş apuca să adun, aşa cum mai fac alţi scriitori, materiale publicate prin diverse reviste, bloguri, site-uri, jurnalul, conversaţiile filosofice pe facebook, la ora actuală aş avea material nu pentru 3 cărţi pe an, ci pentru 18-20. Dar nu mă interesează umplutura, cel puţin nu acum, când încă mai am multe de spus. Iar dacă acest “mult de spus” se concretizează în 3 romane pe an, iar asta îi îmbolnăveşte de furie pe unii, nu-i deloc problema mea.

ps. Alex îmi spune că şi Stephen King a publicat trei cărţi în acelaşi an, chestie care mă consolează destul de mult, fiindcă sugerează că am o companie bună printre neobrăzaţi :D

A, şi despre tema asta am mai scris foarte pe larg aici: http://revistadesuspans.ro/pervertirea/cat-timp-se-scrie-o-carte-buna/

fuck2

, , , , , , , ,

One Response to Da, sunt o neobrăzată!

  1. bogdana 13/09/2014 at 8:12 pm #

    Grozav mai scrii! Lasa-i pe astia in plata Domnului sa-si roada unghiiile de invidie, tu scrie pentru noi care asteptam cu sufletul la gura sa iasa o noua carte scrisa de tine! Noi care strangem bani din timp, ca sa ne asiguram ca vom fi printre primii care aflam ce nebunii au mai facut personajele tale! Scrie pentru noi cei carora romanele tale le-au deschis ochii si mintea si ne-au aratat cum putem avea o viata mai adevarata. Scrie pentru noi care te iubim!

Lasă un răspuns