Black metalul german isi vadeste inca o data coltii ascutiti la inceputul acestui an prin albumul Eidolon al celor de la Dark Fortress, cel de-al cincilea material de studio al trupei.
Semnificand in limba greaca imagine, aparitie, Eidolon reprezinta un concept teosofic ce defineste o dublura astrala a fiintei umane, care apare in special dupa moartea acesteia celor apropiati. Potrivit declaratiilor trupei, Eidolon este cel mai puternic album concept din discografia lor, urmarind etapele dezumanizarii, o tema de altfel nu tocmai noua pentru black metal.
Albumul beneficiaza in primul rand de o atmosfera remarcabila, cu intro-uri bine realizate, schimbari de tempo, treceri de la parti melodice la fragmente foarte rapide.
Una dintre cele mai reusite piese este cea care deschide albumul, The Silver Gate, o introducere in conceptul care va fi dezvoltat de-a lungul Eidolon, o melodie rapida, cu partea vocala foarte intensa si promitatoare pentru ceea ce are de oferit albumul. Trebuie mentionat ca Eidolon este primul material Dark Fortress inregistrat cu vocea lui Morean, care s-a alaturat trupei la inceputul lui 2007. Pe scurt, The Silver Gate are atmosfera, fiind in acelasi timp indeajuns de agresiva si neslefuita.
Lucrurile se schimba putin odata cu Cohorror, cu o linie melodica ceva mai bombastica, care pierde din atmosfera creata de prima piesa a albumului. Baphomet reprezinta o surpriza, putand fi auzita vocea lui Tom Gabriel Fischer, solistul Celtic Frost, invitatul special al celor de la Dark Fortress.
The Unflesh este o succesiune de tempo rapid, scream, si refren usor melodic, o imbinare destul de reusita in acest caz. Analepsy este mai putin rapida, o piesa din nou mai degraba atmosferica, care beneficiaza si de o voce de fundal, o compozitie ce induce o stare de transa, in acord cu titlul, care defineste pierderea cunostintei si intrarea intr-o faza asemanatoare unui atac epileptic.
Clapa este puternic prezenta de-a lungul Edge of Night, pe fundalul careia sunt prezente zgomote ce intensifica sentimentul pe care il exprima aceasta, probabil cea mai atmosferica compozitie de pe Eidolon.
No Longer Human debordeaza din nou de agresivitate, tempo-ul este rapid, reprezentand un punct culminant, atat in privinta instrumentatiei cat si a tematicii. Vocea isi face simtita prezenta printr-un scream feroce, o piesa chiar si pe placul celor care nu agreeaza black metalul cu pasaje melodice.
Acesteia ii urmeaza Catacrusis, care continua pe tonalitati asemanatoare, albumul incheindu-se cu Antiversum care, la prima ascultare mi s-a parut ca aminteste de In Sorte Diaboli, albumul celor de la Dimmu Borgir, poate datorita incercarii de voce clean in aceeasi tonalitate cu a norvegienilor, prezenta la refren. Antiversum este o compozitie dramatica, agresiva dar si cu insertii ale unor pasaje epice. Finalul piesei, mai rapid, constituie o incheiere potrivita pentru intregul album.
Eidolon este per total interesant, destul de variat, cu suficiente elemente care sa intrerupa monotonia, dar totusi senzatia finala este ca ii lipseste ceva. Doua sau trei piese foarte reusite (The Silver Gate, Cohorror, The Unflesh, No Longer Human) si un concept foarte interesant nu fac din album unul cu adevarat genial si memorabil, oferind insa, cu toate acestea, cateva momente intense.
Vocea, intro-urile, rapiditatea unor pasaje si nu in ultimul rand conceptul raman punctele cele mai impresionante ale materialului recent lansat.
Tracklist:
1.The Silver Gate
2.Cohorror
3.Baphomet
4.The Unflesh
5.Analepsy
6.Edge of Night
7.No Longer Human
8.Catacrusis
9.Antiversum
Cristina, 19 martie 2008
