secundo

Două bancuri cu Daniel Cristea-Enache

Nicolae Manolescu, la biroul lui, cu o moacă gânditoare, aproape sictirită, priveşte lustra de care e agăţată o salbă de clopoţei.

La picioarele preşedintelui, criticul Daniel Cristea Enache se loveşte ritmic cu fruntea de pantofii şefului, intonând un imn din care se aud, sacadat, cuvintele: “Voi face totul!… Rog clemenţă… Propăşirea uniunii noastre… Omagii neţărmurite şi infinite!…” Cu moaca tot mai sictirită, Nicolae Manolescu se ridică de pe scaun, îl apucă pe Enache de guler şi-I aplică un bombeu în fund, proiectându-l afară pe uşă, care se închide cu zgomot în urma lui.

Nu trece nici jumătate de minut, şi pe fereastra întredeschisă a biroului intră nasul lui Daniel Cristea Enache, apoi ochelarii, apoi începutul de chelie. Văzând că preşedintele nu protestează, criticul se aşază ciuci pe pervaz şi, în clipa în care Manolescu ridică ochii spre lustră, sare în mijlocul încăperii. Îi îmbrăţişează picioarele preşedintelui şi se aud din nou: “Solidaritate… Lista… Cârtiţe… Propăşire… Omagii neţărmurite şi infinite!…” Plictisit, Manolescu se ridică, îi aplică un bombeu în fund, Enache scânceşte, e proiectat afară de uşă, uşa se trânteşte în urma lui.

Trece o jumătate de minut, fereastra scârţâie, nasul timid al lui Daniel Cristea Enache pătrunde din nou în încăpere. Face declaraţii, Manolescu îl dă afară pe uşă, se întoarce pe geam, sare la picioare, de data asta le şi pupă, lăsând urme abundente de salivă, e aruncat afară, vine pe geam, sare, intonează, pupă… Cu o precizie impresionantă, la fiecare zece ture ale lui Enache, Manolescu priveşte atent lustra, de parcă ar calcula ceva. La un moment dat, scoate şi un carneţel, pe care îşi notează înfrigurat nişte cifre.

La a 68-a intrare pe geam a lui Enache, preşedintele nu se mai poate stăpâni şi, curmând omagiile înfocate ale criticului, îi sugerează timid: “Auzi, mă, Daniele, mă… N-ai putea să te grăbeşti şi tu un pic? Ai putea să fii şi la uşă, şi la geam în acelaşi timp? Aşa frumos fac clopoţeii ăştia când e curent, aşa-mi place…”

*

Un trendsetter Literatura de azi se îmbată şi cade de la etajul 14 al unui bloc.
Îşi rupe două mâini, un picior, trei coaste. Vine salvarea, îl ia pe trendsetter, face accident pe drum. Trendsetterul îşi suceşte gâtul şi-şi perforează un plămân. Ajuns la spital, e băgat la urgenţă, conectat la aparate… medicii spun că o operaţie ar putea să mai recupereze ceva din trendsetter, dar chiar atunci izbucneşte un incendiu şi din camera trendsetterului nu mai rămâne nimic. Trendsetterul, evident, moare.
Daniel Cristea-Enache, a doua zi, încearcă un in memoriam pe Facebook: “Într-o anumită măsură, este tragic ce i s-a întâmplat colegului nostru… Relativ tragic, da, parţial regretabil, cu atât mai mult cu cât nu era doar trendsetter, ci şi borna cu numărul 23.416… Dar să privim partea bună, omul ar fi putut sfârşi incomparabil mai rău: ar fi putut primi, cândva, cartonaş roşu!!!”

dce

, , , , ,

4 Responses to Două bancuri cu Daniel Cristea-Enache

  1. lorena 11/03/2015 at 10:34 pm #

    :)))

  2. Eu 24/03/2015 at 9:42 pm #

    Doar 2 bancuri măi, Cristina? M-aştept la mai multe, fiindcă au haz. Cel de-al doilea banc a fost cireaşa de pe tort. Eşti genială :D

  3. Cristina Nemerovschi 24/03/2015 at 9:44 pm #

    Ma bucur ca te-au inveselit :* Daca mai am inspiratie, mai fac!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bancurile cu Daniel Cristea-Enache | Cristina Nemerovschi - 13/01/2016

    […] şi, curmând omagiile înfocate ale criticului, îi sugerează timid…. CONTINUAREA: http://www.morgothya.ro/doua-bancuri-cu-daniel-cristea-enache.html var hupso_services_t=new Array("Facebook");var hupso_background_t="#EAF4FF";var […]

Lasă un răspuns