Enjoy:
In timp ce el inspecta casa, aratandu-se foarte satisfacut, desfacand si o bere intre timp, trecu in revista, in minte, pe scurt evident, cum au ajuns aici. Fusesera impreuna la concert. Era si ania. Erau si adela si niki, fireste. Danni, beat, venise la ea si o invitase la o bauta pana in zori dupa concert. Pe urma, disparuse inghitit de lume. Ea ajunsese in primele randuri. Era mereu imbrancita inspre gardul care despartea publicul de scena, se lovea de fiecare data cu sanii de el, asa ca isi daduse seama ca singura solutie este sa dea puternic din cap, cocotata pe gard, ca sa mai faca loc in jurul ei. Functionase. La intervale scurte, avea impresia ca il vede cu cateva randuri mai in spate, dar de fiecare data se dovedea a fi doar un tip care semana cu el. In timpul bis-ului, aparuse insa chiar langa ea. Ii spusese ca o cautase prin toata sala. Era atat de emotionata incat a fost la un pas sa cada de pe gard. Pe partea dinspre scena, fireste. Se gandi amuzata oare ce s-ar fi intamplat daca ar fi cazut. Bodyguardului ii curgeau balele dupa ea de vreo jumatate de ora. Poate ca nici macar nu ar fi apostrofat-o. Il privi din nou pe danni. Cel mai misto tip din lume. Mereu ii venea chestia asta in cap. Se gandise ca, daca vreodata va veni momentul in care el ii va cere sa completeze vreun profil cu trasaturile lui esentiale, asa cum le vede ea, sami va scrie doar atat: danni e cel mai misto tip din lume. Ii mai luase o bere si ii facuse cunostinta cu gasca lui. Nu era niciunul din liceu, cu exceptia aniei, si toti erau super marfa. Plecasera in cautarea unui bar deschis pana dimineata. Cand sa ia un taxi, si-au dat seama ca sunt mult prea numerosi si ca trebuie sa se imparta in 8 taxiuri. Danni a propus ca, daca vor sa ajunga cu totii intr-un loc pana dimineata si sa mai apuce si sa bea macar doua beri, sa mearga fie pe jos, fie sa se inghesuie in mai putine taxiuri. Au reusit in final sa se inghesuie in numai patru. Sami a nimerit in bratele unui tip necunoscut, cu danni de o parte si cu ania de cealalta, in bratele altui tip.
[...]
Masina gonea si peisajele se succedau cu atata rapiditate incat nu reuseam sa retin nimic pe retina. Copacii o luasera la fuga nebuni, iar din cainii morti pe marginea santurilor nu reuseam sa retin decat cate o labuta in agonie sau cate o dara de sange. Imi imaginam uneori cum ar fi sa fiu atat de moarta. Cred ca pentru cineva care este atat de mort, definitiv mort, ideea asta a nefiintei este cu mult diferita fata de a mea acum, cand sunt vie. Probabil ca daca ar sti ce este in capul meu referitor la moarte, ar rade de mine in ultimul hal. Totusi, cum as putea sti? Atat timp cat sunt vie, moartea este pentru mine o realitate straina, despre care voi spune mereu lucruri ce nu pot fi confirmate.
Ma intreaba daca vreau sa oprim sa bem o cola. Vreau. Niciodata nu refuz cola. Ma gandesc in continuare la copaci, la caini morti, la moarte si ma intreb daca, odata moarta, voi uita gustul pe care il are cola. Voi uita poate si satisfactia pe care o am de fiecare data cand desfac capacul sticlei sau cutiei si iau prima gura. Felul in care mi se prelinge usor pe gat. Ce funny, parca ar fi o reclama la cola…
Imi aduce o cola la jumatate si un croissant. Ii dau lui croissantul. Nu-mi e foame. Desfac sticla, iau prima gura, e rece si buna si ma gandesc ca e trist sa fii mort. Sa nu-ti mai amintesti gustul de cola.
[...]
