From These Wounds este cel de-al patrulea album de studio al trupei norvegiene Funeral. Ma asteptam inainte sa-l ascult la un album mai intunecat si mai putin melodic, dar iata ca si in conditiile in care este destul de accesibil, From These Wounds intruneste aproximativ toate atributele genului doom metal.
Instrumentatia este repetitiva, lenta, monotona, vocea aproape pe tot parcursul albumului clean, presarata cu unele mici interventii growl. Atmosfera albumului imi aminteste de primele materiale Katatonia, desi interpretarea norvegienilor este destul de diferita.
This Barren Skin este cea mai memorabila piesa de pe album, melodica, cu un refren lent si apasator, care iti ramane in minte, ajutat mult si de vocea cu inflexiuni melodice a solistului Frode Forsmo, care mai activeaza si in trupa de metal progresiv Minas Tirith. This Barren Skin este intrucatva aparte, deoarece transmite un feeling epic, o succesiune de stari mai degraba decat o prezenta constanta.
Una dintre cele mai bune compozitii ale albumului este fara-ndoiala The Architecture of Loss, o piesa de peste noua minute, cu o atmosfera inchegata, foarte bine construita, cu o chitara monotona pe fundal si cu tanguielile solistului, care, desi sunt deja un cliseu al genului, in cazul celor de la Funeral sunt destul de speciale. The Architecture of Loss mi se pare o combinatie intre My Dying Bride si Katatonia, cu atmosfera specifica celor doua formatii.
O alta piesa foarte melodica este Red Moon, cu cateva pasaje instrumentale lungi, iesind putin din tempo-ul lent care domina intregul album, dar revenind apoi prin growl-ul solistului la un ritm monoton, repetitiv, menit sa exprime tristete, resemnare, pierdere si moarte.
Trupa norvegiana are o istorie speciala, de altfel, doi dintre membrii sai originali pierzandu-si viata, unul dintre acestia, chitaristul Christian Loos, in 2006. Tema albumului este pierderea, sub diverse forme pe care le ia acest sentiment.
Vagrant God este la randul sau o compozitie complexa, cu o instrumentatie mai variata, cu cateva memorabile schimbari de tempo, pe fundal fiind prezente clapele lui Jon Borgerud. Unele riff-uri mai agresive la intalnim spre finalul Pendulum.
Versurile merita la randul lor amintite, scrise intr-o combinatie interesanta de engleza veche si metafore nu tocmai explicite, compuse de catre chitaristul Kjetil Ottersen, cu exceptia piesei Pendulum, ale carei versuri apartin solistului Frode Forsmo. Pe alocuri, metaforele dispar, sentimentul de tristete si sfarsit fiind exprimat transparent in versuri precum: How did I /Become so old /Why didn’t I /Prepare my soul
The lights are shut /The doors are locked /I am tied to my bed /Only waiting to be dead /The youngsters are rude /Contemptful to see me nude /What they see if of course /What will soon be a corpse. …And I wait, I wait, I wait to reach the gate”
Desi atmosfera si feelingul albumului sunt destul de dificil de transpus, si mai ales de regasit atunci cand asculti de mai multe ori succesiv From These Wounds, raman la parerea ca este totusi un material accesibil in ce priveste instrumentatia, mult mai putin solicitant pentru ascultator fata de alte albume apartinand genului doom.
Highlights: The Barren Skin, The Architecture of Loss, Vagrant God, Pendulum.
Tracklist:
1.The Barren Skin
2.From These Wounds
3.The Architecture of Loss
4.Red Moon
5.Vagrant God
6.Pendulum
7.Saturn
cristina, 6 septembrie 2007
