In iunie 2008 am stat de vorba cu Dudu Isabel, solistul formatiei clujene Seven. Un fragment puteti citi mai jos:
Salutare si bine v-am gasit! Pentru inceput, ne poti spune ce se mai intampla cu albumul Amoral? A aparut, este pe cale sa apara? Ati gasit o casa de discuri? In ultimele luni nu prea am mai auzit nimic despre voi…
AMORAL este gata, doar sta la dospit putin. Neavand o foarte elaborata experienta de studio sau ca producator muzical, pe masura ce treaba avansa, apareau noi si noi idei, fie era vorba de voci aditionale, fie de trucuri de productie. Am ales sa facem lucrurile ardeleneste tocmai pentru a nu scapa din vedere nici un amanunt si pentru a castiga timp in ceea ce priveste alegerea manierei de productie efectiva. Ceea ce ne aduce la casele de discuri vom evita elegant Bucurestiul, din ratiuni profesionale, si vom produce albumul in regie proprie, in serie limitata, doar pentru colectionari si curiosi. Restul va fi lansat free pe internet, pe mess, poate kiar printr’o filmare live.
In primavara lui 2007 ati sustinut doua concerte in Bucuresti, dintre care unul in deschiderea trupei Evergrey. Cum vi s-a parut ca v-a primit publicul de aici?
Surprinzator de bine, a fost o surpriza chiar si pentru noi, mai ales ca SEVEN nu este neaparat o prezenta obisnuita a scenelor bucurestene si asta din varii motive. Oricum, trebuie sa afirm ca, fatza de publicul clujean, care este foarte bine informat, dar mai restrans, publicul bucurestean este mai numeros, mai voios, poate si ceva mai deschis la experiente. Si oricum, nimeni nu’i profet in tara lui…
Va mai amintiti cand si unde a avut loc primul vostru concert? Ati putea sa faceti o comparatie intre publicul de atunci si cel din 2007?
Primul concert SEVEN avut loc in iulie 2000, intr’un local tip beci din centru, cum sunt majoritatea la Cluj. A compara genurile de public de atunci si de acum, e ca si un pitigoi inhamat la o caramida. In 2000, se deschisesera ochii, revenise rockul, se adunau trupele, copiii urmareau fiecare concert, fiecare trupa, fiecare difuzare radio. Fiindca erau putine din fiecare si doar pe alocuri. Acum, sunt de 10 ori mai multe trupe, mess’ul, radio online, torentele si invazia nepoliticoasa de informatie muzicala, mai mult sau mai putin de calitate. De aceea, si publicul e de 10 ori mai putin atent, mai superficial, mai influentzabil, mai putin loial. E un fapt normal, in toate industriile muzicale expansioniste se intampla acest lucru oricum, publicul nostru, atata cat este el, ramane prima noastra tinta, dincolo de considerente pecuniare.
Seven s-a format in 2000 si se poate spune ca este una dintre putinele formatii care a avut o identitate bine definita inca de la inceput. De ce abia acum un prim album?
Pe langa faptul ca facem lucrurile ardeleneste, fiindca asa suntem noi, s’au ivit, pe parcurs, inerentele probleme legate de stabilitatea componentei sau divergente muzicale. Sa nu mai punem la socoteala fiindca nu doresc sa fac jalba din asta lipsa unui sprijin financiar cel putin decent.
O parte a fanilor inca va mai compara cu formatii precum HIM, The 69 Eyes, To Die For. Voi cum va raportati la metalul finlandez? Spuneai intr-un interviu, Dudu, ca odata pornit pe linia aceasta, a metalului finlandez, o vei continua pana la capat …Mai este inca adevarata afirmatia?
Bineinteles. Cei avizati cunosc, probabil, ca Finlanda gazduieste o sumedenie jumate de trupe rock, mai mult sau mai putin cunoscute noua, dar care, impreuna, acopera un spectru muzical extrem de generos, fara a’si pierde, insa, indentitatea proprie, ceea ce a dat nastere unor etichete gen suomi-metal sau fingoth. Him sau 69 eyes sunt doar varfuri de iceberg, sunt intradevar, cele mai bine vandute trupe finlandeze pe felia asta ergo, cele mai cunoscute. Recunosc influenta trupelor de gen, fara a cadea in desuetul plagiatului. In acest spectru, eu am gasit, fara sa ma jenez s’o recunosc, un filon inspirational deosebit de puternic, la care apelez si voi apela in continuare. Nu pretind ca inventez roata pe cadrul finlandez, punem melos si lirica romaneasca. Ceea ce iese se numeste SEVEN.
Ce inseamna pentru voi sintagma love metal, se mai aplica muzicii formatiei Seven in anul 2008?
Love metal a fost o gaselnitza de marketing pentru HIM in urma cu 8-9 ani. A functionat. Am preluat’o si noi pentru a evita sa fim nedorit etichetati de catre pareri mai mult sau mai putin avizate. A functionat. Cum, in zilele de azi, totul este fusion, consider o realizare faptul ca am reusit sa pastram legatura cu sintagma asta. Mai ales ca ea poate insemna, acum, mult mai multe…
Am vazut de altfel ca foarte inspirat ati redenumit-o Romanian love metal, despre care chiar se poate spune ca va reprezinta bine muzica… ma refer la piese precum Stele-n cer, Baia Mare, care au ca sursa de inspiratie literatura sau folclorul romanesc.
… si mi’ai completat raspunsul. In primul rand, folclorul tine de pamant si eu tin de Ardeal e inevitabil sa nu apara influente, iar valorile literale romanesti, orice roman cu mintea deschisa si ceva scoala le cunoaste.
Tot mai multe formatii din estul Europei au inceput sa inregistreze materialele in studiouri din Finlanda. V-ati gandit si voi vreodata sa faceti acest lucru?
Evident ca binenteles. Bei, setosule, o bere rece? De aici, insa, si pana la faptul concret e cale lunga. Mentionez ca cel mai important pentru aceste studiouri, este producatorul muzical, omul care dirijeaza trupa la imprimari si care, in final, prin intermediul specialistilor de la sunet, evident obtine acel SOUND FINLANDEZ we’re all proud of.
Care este formatia voastra preferata din Finlanda in acest moment?
Doar personal vorbind, flacaii se numesc LOVEX (www.lovex.fi) si sunt de la Tampere. De ce? Intrebare cu prea multe raspunsuri cred ca as risca sa divaghez. Oricum, check it out. Eu sper sa’i vad la vara, la Bratislava, la FinFest, alaturi de alti greuceni, gen 69 eyes sau Negative.
Sa revenim la piesele Seven… cum a luat nastere Ingeri de piatra?
Dintr’o lunga si extrem de ineficienta perioada de facut curte. Unei fete. Coroborata cu timide incercari de alcoolizare industriala, poate pe un fond personal instabil nu mai tin minte, ma cautam destul de rar si ma gaseam si mai rar per ansamblu, un proces creativ de aproape 6 luni.
Cum a aparut colaborarea cu Vespera pentru coverul Tiamat? A fost ceva ad-hoc? V-ati gandit sa includeti un astfel de cover pe viitorul album?
Am vazut Vespera cantand la Live metal club coverul Vote for love si, fiind una dintre piesele mele favorite, m’am bagat in seama cu ei s’o facem impreuna. Rezultatul a putut fi urmarit la editia 2 a festului Wasting the dawn, unul dintre acele evenimente de care vorbeam mai sus. In alta ordine de idei, pe album va fi inclus un cover dupa Husker-Du, piesa DIANE, cunoscuta publicului mai mult din varianta Therapy. O piesa constanta in setlistul de concert din ultimul an.
Sunteti de parere ca intr-un concert conteaza foarte mult si modul in care sunt puse in scena piesele? Nu doar muzica propriu-zisa ci si felul interpretarii, partea acesteia de spectacol sa spunem? Este un mod esential de a transmite emotie publicului?
Intr’un concert conteaza foarte mult TOT. In primul rand, sa fii bine hranit si dormit. Dupa aceea bine repetat si cu o idee CLARA vizavi de ceea ce vrei sa faci acolo, pe scena. Apoi, cu o idee CLARA asupra imaginii pe care vrei s’o proiectezi si aici conteaza ce cojoc si nadrag pui pe tine-, atentie sporita la simbioza dintre declamatie si scenografie, adica tematica muzicala/lirica si miscarea scenica si nu in ultimul rand, ochii ciulitzi si urechile cascate la feedbackul publicului. Daca toate sunt respectate, trupa va transmite”.
V-ati gandit vreodata sa abordati un stil mai agresiv, ceva apropiat de, sa zicem, melodic death metal?
Tobarul meu preferat, fostul tobar SEVEN si actualul tobar Hi-Q prin toate acestea, il numim pe NUNU este mare fan death metal. Nu de multe ori s’a intamplat sa ne prostim la repetitii si in directii mai suedeze, dar nu cred ca e un drum pe care am fi dispusi sa’l continuam. La fel ca si la love metal, trebuie sa existe un soi de chemare, o predispozitie vocala, instrumentala , componistica sau fizica noi n’o avem. Nu inseamna, insa, ca nu apreciez genul respectiv ani de’a randul, printre trupele mele preferate s’au numarat Death, Pestilence sau mai nou In Flames. Sa nu mai vorbesc de talentele locale, Loudrage si Shadowsail, cu care, uneori, mai scap si la cate un featuring.
Interviul integral poate fi citit aici.
