st. galadriel, o poezie de Stefan Bolea, din volumul Razboi Civil (2005):
te aştept până iau distoniile foc
şi gama lui schönberg arde
apeşi pe trăgaci
arătătorul împinge rotiţa
şi kreta îmbuibată de petrol
prinde aripi în mrejele mele
apeşi pe trăgaci
şi thesallonic îi împrăştie
ochii lui aristot în mare
thalassa thalassa
strigă ulii fără conştiinţă
în timp ce românia interioară
creşte în aceiaşi munţi
în care luptau nebunii
cu zgură şi mentă odinioară
die die my darlin’
calcă peste crucea ta şi mergi mai departe
în tăcerea mormântală
în care yhwe dansează plăpând
peste nisipuri mişcătoare
scuipă demostene pietre unghiulare
pe care le-înghit afrodite tubulare
botează-mă din nou
şi iar până la moarte
Imi plac mult de tot “te aştept până iau distoniile foc”, “die die my darlin’/calcă peste crucea ta şi mergi mai departe” si finalul: “boteaza-ma din nou/si iar pana la moarte”.
Citesc pentru prima data Razboi Civil de la coada la cap, de-a-ndoaselea adica, si e foarte misto, motto-urile si titlurile sectiunilor apar acum ca o concluzie la poeziile cuprinse… In plus, e adevarat ca prima poezie dintr-un volum iti marcheaza cumva perceptia asupra restului, iar pe shut the fuck up o stiu foarte bine
Si dor damnat, o poezie aparuta in tiuk! ; cred ca e a doua din poeziile lui Stefan pe care le-am citit prin 2005-2006; prima a fost pentagrama, pe care am descoperit-o cautand pe net material pentru un eseu despre simboluri sataniste
:
in ultimul cerc din infern este celula mea
pe-aici nu se afunda nici sobolani nici cartite
sunt singur in infern, infernul incepe azi
spiritul pe masa de tortura
sa-l osandim caci e etern
nu sunt demoni in infernul meu…
deschid televizorul, imi fac ceva de mancare, caut pachetul de tigari infrigurat
ninge afara
e doar un peisaj decupat din almanah
sa-ti descarnez masca de pe fata, natura
sa-ti dea sangele pe nas
sa-ti demonstrez ca esti un fals
cum poti sa privesti abisul
cand abisul e in tine insuti
cum poti sa te uiti in oglinda
fara sa fii ravasit
am sa descompun vocalele din acest urlet
si-am sa le sorb pana mi-e rau
am sa le scuip cu sange in palme
sa-mi vopsesc ochii cu acest fard
prea stramta mi-e totusi eternitatea
poti sa traiesti noua vieti intr-una
cand le-ai murit de fapt pe toate
si venetzia în roma, tot din Razboi Civil:
din flacără în flacără
trecem împuţinaţi
întotdeauna flămânzi de încă o văpaie
dintr-un suflet în altul
ne petrecem obsesiv
întotdeauna lacomi de încă o pedeapsă
moarte, aş vrea să mă odihnesc
puţin
în vaginul Tău
Versurile finale vroiam sa le folosesc ca motto principal la Sange satanic, pana la urma au ramas motto-ul ultimului capitol, Silence solitude oblivion


nice
st. galadriel is one of my crazy poems (literally), it doesn’t make sense to me at all right now
– oricum tribute to Cate Blanchett — faza din lord of the rings cand devine avatar e favorita mea din toata seria
damnatul si venetzia in roma au si ele questii psycho dar sunt mai sublimate
i can’t wait to read satanic blood
saptamana viitoare cred ca ti-l trimit

hope it won’t disappoint you
…tare faza cu Cate Blanchett
ma gandesc de vreo saptamana care e poezia mea preferata de la tine – trebuie sa raspund la un chestionar – si nu ajung la nicio concluzie
) cred ca am una pentru fiecare stare
st. galadriel imi place in continuare f mult, mi se pare cumpus din imagini complet diferite, dar care au acelasi feeling
sunt kurios si eu care ti se pare cea mai tare – st. galadriel are niste discontinuitati misto
, k sa renuntz complet la (ipotetica) modestie
o sa ma mai gandesc la asta cu poezia preferata… cand ma decid, te anunt
tre’ sa imi imaginez situatia in care cineva imi sterge cu forta tot din creier si imi da voie sa mai tin minte o singura poezie
)