Trupa germana se afla deja la cel de-al 8-lea album, astfel ca ne puteam astepta la un album suficient de matur, cu atat mai mult cu cat este posibil ca Andacht sa fie si ultimul, viitorul fiind destul de incert pentru Lunar Aurora dupa cum se intelege din declaratiile lor. Chiar si cu aceste asteptari justificate, albumul tot reuseste sa ma impresioneze. Este mai matur fata de ce ma asteptam, mult mai bine lucrat si structurat. Si extraordinar de expresiv.
Andacht pastreaza traditia pieselor lungi, intrerupta doar cu albumele ‘Of Stargates And Bloodstained Celestial Spheres’ si ‘Ars Moriendi’, pe restul albumelor existand cel putin cate o piesa mai lunga de zece minute, uneori ajungand chiar la o durata de un sfert de ora (vezi ‘Die Nacht’ de pilda).
Pe albumul din 2007, piesa care deschide compozitia, ‘Gluck’ este cea mai extinsa, intro-ul fiind incorporat aici, un intro cu totul special cu elemente de cantec bisericesc (Gregorian) monofonic si invocativ care contureaza un sentiment intunecat de sfarsit, de ireversibil. Tonul invocativ ramane undeva pe fundal pe tot parcursul piesei, in timp ce chitarile trec in prim plan impreuna cu vocea specifica black metal-ului.
Piesa, ca de altfel intreg albumul, alterneaza pasaje rapide lipsite de melodic cu fragmente in care clapele predomina. ‘Andacht’ aminteste cel mai mult de albumul lor din 2004, ‘Elixir of Sorrow’, in care existau si pian, si riffuri rapide si taioase, si parti epice.
‘Geisterschiff ‘ este o alta piesa foarte bine structurata, de parca nimic nu ar fi fost lasat la intamplare, cu toate acestea compozitia nu isi pierde din spontaneitate. Tonul apasator, vocea venind parca de undeva din departare, pe alocuri cu fragmente epice, uneori cu tipete stridente (care intregesc extraordinar atmosfera si te duc cu gandul la esenta black metal-ului, la ceea ce se presupune ca ar trebui acest gen sa exprime) sunt insotite permanent de sunete de fundal indefinibile care dau o nota creepy intregii constructii.
Nu cred ca as putea sa aleg o piesa mai ’slaba’ de pe ‘Andacht’, nici la nivelul interpretarii, productiei sau expresivitatii. ‘Dunkler Mann’ are lungi pasaje realizate din clape, care, daca in cele mai multe cazuri ‘imblanzesc’ sound-ul agresiv (in lipsa lor) al unei trupe, aici mai degraba accentueaza demonicul feeling creat.
‘Findling’ exploateaza vocea scream a vocalului, acompaniata superb de clape, cu un tempo si sound repetitive, din cand in cand intrerupandu-se pentru a lasa in prim plan un solo de chitara, reluandu-si apoi ritmul de o monotonie extrem de sugestiva pentru intreaga constructie si, probabil, pentru conceptul albumului despre care, din nefericire, nu am decat o vaga idee.
In orice caz, este vorba despre atitudinea omului liber (care crede numai in propria-i fiinta) fata de religie ( titlul albumului s-ar traduce aproximativ prin ’serviciu religios’).
‘Der Pakt’ este rapida, brutala, si aduce din nou pe fundal invocatiile corului bisericesc, fara a ‘rupe’ sentimentul lasat de piesele precedente. Sfarsitul, ‘Das Ende’ este cat de intunecat se poate, sugereaza damnare vesnica, lipsa de speranta, etc. cel putin asta inteleg eu din constructia piesei.
Vocea este extraordinara, rece, taioasa si neiertatoare, culminand in tipete lungi si dezarticulate. ‘Andacht’ este un album care, cred, fie iti place de la primele sound-uri pana la ultimele acorduri care se pierd in tacere, dupa care vrei neaparat sa il asculti din nou, fie nu iti place deloc si te opresti din ascultat undeva pe la mijlocul primei piese. Unul dintre cele mai expresive albume black metal pe care le-am ascultat recent.
Tracklist:
1.Glck
2.Geisterschiff
3.Dunkler Mann
4.Findling
5.Der Pakt
6.Das Ende
cristina, 5 martie 2007
