Mireasa (prima parte)

“Ține-ți respirația fetițo, ei comedie, altfel n-o să reușesc să-l închid nici pân’ la paștele cailor!”. Manuela privea în oglindă încercările supraomenești ale croitoresei de a închide corsetul rochiei de mireasă. “N-o să reușească, e prea strâmt, și dacă prin absurd va reuși, o să-mi crape fix când am să intru în biserică și toată lumea va fi cu ochii pe mine”, își spuse, plină de groază.

Nimic din ceea ce-și imagina că va fi ziua asta nu se întâmpla în realitate. Încă de dimineață și-a dat seama că va fi o nuntă cu bătaie de cap, pentru că era prea cald. Înfiorător de cald, inuman de cald. În timp ce se epila în baie își imagina cum, în ciuda tuturor deodorantelor, antiperspirantelor și șervețelelor umede, din cauza caniculei ăsteia nenorocite îi va curge transpirația pe rochia albă, îngălbenind-o, pielea îi va luci sub fondul de ten chiar în momentul în care invitații vor trebui să pupe mireasa, după ce popa va fi terminat. Picioarele i se vor umfla, pantofii cu un număr mai mic o vor strânge de moarte, din care cauză îi vor apărea riduri pe frunte și toată lumea va spune că arată, într-adevăr, cu câțiva ani mai bătrână decât Radu. Da, poate că era un pic cam târziu să te măriți la 31 de ani.

Și ziua asta nenorocită, nu prevestea nimic bun… Petrecerea burlacelor fusese cât se poate de cuminte, aproape jalnică – ar fi spus dacă ar fi fost complet sinceră, dar de câțiva ani renunțase la obiceiul ăsta – și, în ciuda faptului că băuse doar două beri cu lămâie și un gin tonic toată noaptea, avea o durere insuportabilă de cap. În plus transpira, la naiba, își spuse, transpir ca o vită.

O sună pe G. În timp ce conducea, în traficul îngrozitor, spre salonul de cosmetică, vorbi cu G., care o asigură că e normal să transpiri în ziua nunții. “De la emoții”, îi spuse G. Terminase al doilea pachet de șervețele umede și nu ajunsese nici măcar în centru. Dădu drumul la radio. O puștoaică povestea că a avut o aventură cu un cântăreț la modă, care a dezvirginat-o și apoi a părăsit-o. Se întristă brusc, în timp ce desfăcea și al treilea pachet de șervețele. Se gândi că Radu o ceruse de nevastă cumva pripit, forțat de împrejurări. Se întâmplase după seara aia când jucaseră cărți împreună cu alte trei cupluri, mai târziu jucaseră adevăr sau provocare (Radu se îmbătase, ca de altfel toți masculii prezenți) și S. aruncase bomba, spunându-i că nu are curajul să se însoare, provocându-l la un gest atunci pe loc. Totuși, Radu se ținuse tare și părea să fi trecut cu bine peste “provocarea” asta cu măritișul. Până a doua zi dimineața când…

Din spate auzi claxoane. “Hai, pizdă proastă, ce stai pe loc? Lumea merge și ea stă! Huoooo!!!”. Se trezi din reverie și porni. Pe lângă ea trecu un individ între două vârste, cu un Mercedes. Prin geamul lăsat trase un scuipat în direcția ei, urmat de cuvintele: “Da-ți-aș muie!”. O revoltă, ca întotdeauna când i se întâmpla asta. Știa că nu e chiar un as într-ale șofatului, în special când era vorba despre parcatul mașinii, dar totuși nu înțelegea cum pot fi unii atât de bădărani. Nu-i înțelesese niciodată pe misogini. Cum pot înjura și desconsidera o femeie, nu se gândesc că și iubitele lor, mamelor lor, fiicele lor, într-o zi ar putea avea parte de același tratament? O depășea. Multe lucruri o depășeau în ultimul timp, dacă era, din nou, să fie sinceră, dar încerca să alunge sinceritatea asta ca pe un țânțar înfometat și insistent. Din nou nimeri într-un blocaj. Două mașini se bușiseră, după care șoferii se luaseră la bătaie. Rememora din nou, pentru a treizecea oară sau chiar mai mult, acea dimineață. Radu venise împleticindu-se spre pat, se așezase în genunchi, se căutase prin buzunare, nu găsise ceea ce căuta, se scărpină prin diverse părți ale corpului, după care o întrebase dacă vrea să se mărite cu el. Fusese pe moment atât de fericită încât nici nu se gândea să-i răspundă. Tot ce își dorea era ca el să plece să pregătească micul dejun pentru ca ea să se poata încuia în baie cu telefonul și să-i dea lui G. vestea cea mare. Văzând însă că el așteaptă, cumva intimidat, îi strigă: “Da, da, sigur că mă mărit!”. El îi aruncase atunci o privire ciudată, de parcă ar fi fost puțin dezamăgit de răspunsul ei. Oare nu am zis ceea ce trebuie, oare nu am părut suficient de încântată?, se tot întreba de atunci. G. o somase însă să stea liniștită, bărbații reacționează ciudat atunci când vine vorba despre lucrurile importante din viața lor. Probabil fusese descumpănit din cauza emoției, pentru că o iubea atât de mult. Cuvintele lui G. o liniștiseră definitiv. Până acum, când începuse din nou să își facă griji… Dacă Radu, între timp, nu mai este la fel de sigur că vrea asta? Dacă îi pare rău că a cerut-o și acum nu mai știe pe unde să scoată camașa? Dacă nu vor fi fericiți… Își aminti apoi de cele două luni în care, zi de zi, a încercat să câștige inima mamei lui. Cafele împreună la cele mai imposibile ore, rochii cumpărate special pentru a fi decentă pentru scorpia bătrână, atenția obositoare acordată fiecărui răspuns, fiecărui cuvânt care îi ieșea din gură, minciuni când venea vorba de părinții ei și de foștii iubiți… și câte și mai câte. Trezește-te, ai o zi minunată în față! își spuse, după care aplică o tehnică yoga ușoară pe care o învățase de pe net, pentru a se calma. Doar două minute, pentru că fu întreruptă brutal:

“Făăăăă! La cine ai supt pula de ți-a dat carnetu’? Mișcă în față, fă!”. Încă un misogin. De data asta i se oprise și motorul. De nervi, nu reuși să-l pornească decât după patru încercări.

În jumătate de oră, ajunsese la salon. Era 7.10 dimineața.

***

“Radule, ‘tu-ți pe mă-ta, scoala bă! Scoală bă, că azi te însori, fi-ți-ar nația ta de alcoolist!”. Văzând că prietenul lui nu dă semne că ar fi auzit, luă cutia de bere, aproape plină, de pe noptieră, și i-o deșertă în cap.

“Pu-pula mea, ce pula mea, unde suntem…”

S. îi zâmbi satisfăcut. Reușise în sfârșit să-l trezească. Ce era mai greu trecuse.

***

În timp ce aștepta cu masca hidratantă pe față, luă câteva reviste la răsfoit de pe măsuță. Găsea numai articole despre cum să menții o relație, sfaturi pentru cum să reacționezi dacă observi că are pe altcineva, despre cât durează o relație. O apucă iar neliniștea, ca și cum cineva tocmai i-ar fi turnat ceai fierbinte, usturător, pe gât și nu mai poate înghiți cum trebuie. Simțea o nevoie puternică de a bea un pahar cu apă rece, dar se abținu, gândindu-se că asta va însemna doar o cantitate mai mare de transpirație pe rochia ei albă, pe care urma să o îmbrace peste numai șase ore. Dacă îi pare rău că ne căsătorim? Dacă mă va învinovăți peste ceva timp, va crede că a făcut-o numai pentru mine, pentru că sunt o persoană conformistă, care ține cont de ce spun cei din jur, care vrea să fie căsătorită pentru a se simți mai bine în societate, mai “în regulă”, acceptată… El fusese întotdeauna împotriva căsătoriei. Îi spunea, încă de la începutul relației lor, că măritișul este o prostie, că este demodat și hilar. Oare chiar își schimbase acum părerea?

Era ciudat că îi veneau gândurile astea în cap unul după altul doar azi – până ieri, se gândise numai la detaliile tehnice. Unde va sta fiecare la masă, dacă e destul de mare buchetul, dacă se potrivesc pantofii cu voalul, de ce nașa nici măcar nu încearcă să slăbească câteva kile, cuscrele vor avea oare discuții violente în contradictoriu, Radu va afla că ea și-a tras-o cu cavalerul de onoare în ultimul an de facultate, de ce nu se oferă nimeni să fure mireasa, chelnerii vor îndoi vinul și câte și mai câte. Acum însă, deși problemele tehnice erau departe de a fi rezolvate, cu atât mai mult cu cât Radu și S., mirele și nașul, nu făceau nimic altceva de o săptămână decât să dea pe gât sticle de whisky și bere, S. argumentând de fiecare dată: “Nu fi absurdă, e ultima săptămână din viața omului…”, și apoi, lovindu-se cu palma peste frunte, “Ah, din viața lui de bărbat necăsătorit vreau să zic!”, nu își mai făcea deloc griji în legătura cu ele. I se părea că a fost într-adevăr superficială gândindu-se la astea în loc să aibă o discuție, o ultimă discuție, serioasă și radicală, cu viitorul ei soț. În plus, poate că el era într-adevăr prea tânăr.

Ca un făcut, răsfoind revista, dădu peste un articol în care se spunea că relațiile dintre un bărbat mai tânăr cu șase ani decât soția sunt cele mai sortite eșecului. Îi ceru tipei cu machiajul să-i șteargă rapid masca de pe față, se clăti și ieși în fugă din salon.

***

Se privea în oglindă, nevenindu-i să creadă. Azi, da, azi era… La dracu’, ce am făcut? se întrebă, deși își dădu imediat seama că era acum de prisos. Prea târziu. Nu-i mai poate spune acum că fusese doar o glumă. Vaca proastă, a anunțat-o imediat pe mama că ne căsătorim… nu putea să aștepte să mă trezesc, să-mi revin, să pun capăt păcălelii. Haios, haios, dar totul are o limită. Acum, dacă îi spun băbătiei că am glumit că mă însor, adio bani de buzunar, mama e o încăpățânată și o zgârcită. A trebuit să-i anunțe ea pe toți… Am pierdut-o și pe V., care nu mai vrea nici măcar să iasă la o bere cu mine de când a aflat că sunt pe cale să mă însor. Căcat. Și ca și cum n-ar fi fost destul, vaca a dat trei salarii în avans pe rochie, pantofi, lumânare și alte rahaturi de pizde tâmpite care toată ziua se visează măritate.

Urmând exemplul lui S., își desfăcu o bere, în speranța deșartă că se va mai drege din mahmureală. Ce saptămână fusese! Ce-i drept, nu se mai distrase așa de anul trecut, de la petrecerea din Vamă după ce luase licența, când băuse zece zile nonstop și dormise numai pe plajă. Pentru săptămâna asta nebună, meritase să le spună ca se însoară. Dacă se gândea bine însă, majoritatea amicilor îl căinaseră – ești nebun, când ai atâtea pizde leșinate după tine, ție îți arde să te însori? Da, asta e… o clipă de nebunie pe care o plătea acum scump. Dacă i-ar fi anunțat că fusese doar o glumă pe care a întins-o atât de mult doar ca să o facă credibilă, ei ar fi fost foarte fericiți. Ar fi fost un motiv să mai bea încă o lună, sărbătorind că Radu a scăpat de sub papuc și că e valabil în continuare.

Termină berea. S. se uita la un film porno, scărpinându-se ușor la coaie. Văzându-l că se împleticește în drumul spre canapea, îi întinse farfuria cu omletă – mâncare de burlac, se gândi amuzat; s-a zis cu omletele, de acum înainte vaca o să-mi bage pe gât cereale cu lapte degresat și grapefruit – plus un pahar cu whisky. Îl bău dintr-o suflare.

- sfârșitul primei părți -