Cel de al 9-lea album de studio My Dying Bride a aparut in octombrie 2006, la doi ani dupa cumva blamatul “Songs of Darkness, Words of Light”. Daca albumul din 2004 pare a fi trimis pe doom-erii englezi pe un drum intr-o anumita masura diferit de cel care i-a consacrat, “A Line of Deathless Kings” merge inca si mai departe. Precizia instrumentelor drept pretext de exprimare si adancirea trairilor melancolice lipsite de orice speranta prin tonuri vocale drepte, lungi si taioase duce la o muzica alocuri complicata, aglomerata asemeni catedralelor gotice, tanguitoare prin repetitie.
Un tip de muzica ce poate avea doua taisuri, putand fi usor respinsa la prima vedere, un tip de muzica ce poate ingropa o formatie prin incoerenta si lipsa acelui inteles care sa bucure la sfarsitul track-ului. Insa My Dying Bride sunt in albumul din 2006 in maxima lor expansiune si maturitate artistica.
In mod clar nu exista hituri, nu exista o anumita melodie care sa se separe clar de celelalte, lipseste un “Like Gods Of The Sun” sau un “The Dreadful Hours”, melodiile sunt mai putin puternice pe linie acustica, adancirea in intunericul mesajului o face intinderea notelor in detrimentul exploziei de tonuri. Albumul este un album de concept, un album care trebuie ascultat de la cap la coada, in acelasi timp, un album care nu te lasa sa nu il asculti odata ce treci de prima melodie, un album film, plin de atmosfera.
Pastrand acelasi ritm de “swing” intunecat al chitarilor si aceeasi insistenta a pasajelor de intermezzo, “A Line of Deathless Kings” nu are insa nici un growl vizibil. Vocea lui Aaron Stainthorpe este clara, directa, putin soptita, versuri incantative aproape, unduite perfect pe chitara, o voce foarte bogata, matura. Piesa ce deschide albumul, “To Remain Tombless”, este o concluzie avant la lettre a intregii constructii, un preview pentru celelalte 8 piese. Un inceput de riff puternic acompaniat pe masura de tobele guest star-ului John Bennett de la Prophecy.
Aaron suplineste cel putin 5 tonalitati vocale intr-o exuberanta tacuta a gandurilor, culminand cu un fading mortuar prelung. Specialitatea My Dying Bride, schimbarile de tempo, isi gasesc rostul perfect in incercarea de a spune cat mai multe despre acelasi lucru, o metafora care e intoarsa pe toate fetele, care nu e lasata sa traiasca prea mult pentru a nu se perima in sunetele abisului. Key sound-ul se incheaga treptat din opozitii: frumusetea intunericului, tacerea durerii, alchimia mortii.
Doar intrarea in “The Raven Wings” insista pe linistea clapelor, in restul pieselor keyboard-ul formand terenul pentru riff-urile de chitara, in special in “One of the Beauty’s Daughters” si “Deeper Down”. Forta chitarilor se distanteaza in pasaje acustice net experimentale, cu un merit deosebit la nivel de compozitie pentru “L’Amour Detruit”, o voce si doua chitari diferite dar perfect potentate intr-o singura chemare, o secunda de growl si un backing vocals la fel de scurt dar cu atat mai mult inevitabile.
O muzica ce ar putea fi usor numita plictisitoare cat timp nu ii acorzi atentie. Fanii sunt impartiti in aprecierea albumului, multora le e greu sa inteleaga multiplicarea sensurilor in acelasi pasaj. Este un album dens, intens, plin. Si, in primul rand, este un album de o maturitate covarsitoare. Cei de la My Dying Bride stiu ce fac. Construiesc o atmosfera completa, concluziva pentru intreg parcursul formatiei, un doom care te inchide intr-o cadere fara semne de exit.
Tracklist:
01. To Remain Tombless
02. L’Amour Dtruit
03. I Cannot Be Loved
04. And I Walk With Them
05. Thy Raven Wings
06. Love’s Intolerable Pain
07. One of Beauty’s Daughters
08. Deeper Down
09. The Blood, The Wine, The Roses
Alex & Cristina (aka Morgothya), 14 ianuarie 2007
Cronica aparuta pe METALHEAD.ro
