secundo

O precizare, că nu se mai poate

Anul nou a început cu foarte mulţi oameni harnici, vreo 300, care par mai hotărâţi ca niciodată să-şi vadă manuscrisele în sfârşit publicate şi înghesuite la loc de cinste pe rafturile librăriilor. Asta e bine, în principiu. Ce nu e deloc bine este că mi le trimiteţi mie pe Facebook, cu rugămintea să vă public “la mine”. La mine, unde?! Pereţii camerei mele sunt deja plini de postere, nu mai e loc acolo.

Nu e prima dată când intru pe pagina de Facebook şi găsesc peste noapte o sută de mesaje, fiecare din ele cu cel puţin 3-4 manuscrise ataşate de coadă.

Spre deosebire de alte edituri, unde trebuie să faci un tur de forţă pentru a descoperi o adresă unde poţi trimite o propunere de publicare, Herg Benet are un site, www.hergbenet.ro, şi acolo are o adresa de email: editor@hergbenet.ro. Ba, mai mult, are şi o precizare care, zic eu, este destul de clară: “Propunerile de manuscrise pot fi primite numai prin intermediul poştei electronice (la adresa editor [at] hergbenet.ro).” Dacă locul de trimis manuscrise ar fi fost profilul de facebook al Cristinei Nemerovschi, mă gândesc că s-ar fi specificat acolo: “Propunerile de manuscrise pot fi primite numai prin intermediul paginii de Facebook a autoarei Cristina Nemerovschi.”

Dar nu e. Asta pentru că eu nu mă ocup şi nu m-am ocupat niciodată cu acceptarea/respingerea manuscriselor la Herg Benet. M-am ocupat parţial de cele acceptate deja, am avut un cuvânt de spus în ce priveşte direcţia editorială, în 2011 m-am ocupat vag şi de PR – dar niciodată nu am stat să vă împart în acceptaţi şi respinşi, n-a fost jobul meu ăsta.

Mă deranjează oarecum să fiu nevoită să fac precizarea asta, pentru că eu niciodată, NICĂIERI, nu am afirmat opusul ei, anume că m-aş ocupa cu acceptarea/respingerea manuscriselor; prin urmare, cei care credeaţi că mă ocup cu aşa ceva sunteţi cei care luaţi de bună orice bârfă, orice zvon, în loc să ţineţi cont, cum ar fi firesc, doar de datele oficiale despre un autor – astăzi aţi crezut că eu vă resping manuscrisele, mâine veţi crede că sunt vampir sau vrăjitoare. Mă deranjează că s-a ajuns în acel punct în care eu trebuie să-mi pierd timpul (iar!…) ca să DEZMINT O BÂRFĂ. Da, despre mine puteţi citi pe internet multe: că am omorât-o pe mama, că am bătut 89 de critici literari, că am douăzeci de virgine închise în beci. Nu înseamnă că e firesc să mă trezesc cu voi la uşa mea, oferindu-mi ca ofrandă o virgină. Înţeleg că urmăriţi şi citiţi (poate din neştiinţă, poate din masochism) oameni şi publicaţii care mint mult. Înţeleg că ei vă oferă informaţii care ar putea să pară credibile, dar care sunt complet false. Ştiu că nu e în totalitate vina voastră, nu urechez pe nimeni, spun doar cum stau lucrurile :)

Anul trecut am petrecut probabil cam o săptămână întreagă, dacă punem fiecare minut cap la cap, redirecţionând doritorii către adresa editor@hergbenet.ro. Anul ăsta, efectiv, nu voi mai avea timp să o fac. De asta am şi simţit nevoia rândurilor de mai sus. Da, vă încurajez să scrieţi. Vă încurajez să scrieţi din ce în ce mai bine. Vă încurajez să credeţi în scrisul vostru, să luptaţi pentru el, să nu renunţaţi, să ajungeţi la cât mai mulţi cititori. În limita timpului pe care-l am, o să vă mai ajut, ca şi până acum, cu un sfat. Cu o susţinere, cu o recomandare. Dacă simţiţi nevoia să-mi trimiteţi un manuscris ca să-mi spun părerea MEA despre el (care e foarte posibil să nu fie şi aceea a editurii!), este ok, voi încerca să-l citesc în măsura în care am timp şi dispoziţia necesară, şi să vă ofer un feedback sincer. Nu e vorba că n-o să mă mai implic niciodată dacă voi îmi cereţi ajutorul, cu nimic – dar, efectiv, când descopăr dimineaţa peste o sută de manuscrise în secţiunea de mesaje, pur şi simplu nu am ce să fac cu ele.

Şi pentru că de la o vreme m-am obişnuit să văd partea amuzantă în orice, cel mai mult m-a distrat un mesaj primit pe la sfârşitul anului trecut… însoţit de un manuscris, desigur. Suna cam aşa: “aş dori să citiţi dumneavoastră manuscrisul meu, nu-l pot trimite direct editurii fiindcă e prost… Dar ştiu că dvs. mi-aţi putea pune o vorbă bună pentru volumaşul meu aşa cum e el acum, să fie publicat, mi s-a spus că sunteţi foarte amabilă…” Nu s-a rezumat la un mesaj, desigur, ci mi-a trimis vreo 51. Dincolo de amuzament, întrebarea este de ce ai vrea tu, autorul, să vezi publicat ceva ce-ţi aparţine despre care eşti chiar convins, fără loc de dubii, că e prost? Mă depăşeşte.

Deci, pe scurt, reţineţi: editor@hergbenet.ro, nu https://www.facebook.com/cristina.nemerovschi :)

manuscrisele-de-la-Marea-Moarta

, , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns