provizoriu

se intampla din nou dupa atata timp s-au intors momentele alea dense si atat de apasatoare in care parca esti suspendat in clipa de acum si ea suspendata la randul ei nimic inainte nimic inapoia ei macar daca ar conta prin ea insasi dar e in fapt atat de banala de normala o clipa ca oricare alta pe care nu as alege-o special din mii de altele asemeni ei spune ceva dar asta pentru ca toate clipele spun ceva iti arata un semn dar de data asta nu ai ce sa faci cu el pentru ca nu exista viitor sau oricum unul pe care sa ti-l poti proiecta e doar negru inainte la fel de negru ca si in urma amintiri arse amintiri moarte oare ai trait oare ai fost si daca da ce a ramas a ramas clipa de acum clipa goala si aproape impersonala daca ar putea exista ceva impersonal ea asa ar fi si e ca si cum m-as fi intors in timp in urma cu 4 ani desi nu mai tin minte mai nimic din ce a fost atunci doar presupuneri si suspendarea asta infricosatoare unul din cele mai de temut cosmaruri a fost dintotdeauna sa ma aflu cocotata pe ceva si sa nu am cum sa cobor sa fie nevoie sa escaladez o schela un bloc un turn sa stiu ca nu am s-o pot face niciodata pentru ca imi e mult prea frica unul dintre foarte putine lucruri pe care imi e frica sa le fac si intotdeauna suprafata pe care trebuia sa o escaladez ca sa ajung inapoi la mine era alunecoasa era neteda ma speria de moarte si nu avea nimeni cum sa ajunga sus sa ma ajute in vreun fel si as vrea sa imi pot imagina ce va fi dupa asta si mai ales sa am nebunia calda si optimista si sa ma mint si sa pot crede ca as putea ca eu sa stabilesc ce va urma ca as putea eu proiecta viitorul si ca eu as putea fi aceeasi si maine si poimaine si chiar tot anul asta ca as putea duce anul asta pana la sfarsit asa cum s-a intamplat si cu cei de pana acum desi de multe ori parea atat de improbabil ca am s-o pot face si as vrea sa nu mai pierd nimic sa am o revelatie sa mi se intoarca tot trecutul la mine si sa nu-l mai pierd niciodata sunt multe lucruri acolo material de studiu psihanaliza gratis pentru ca e al meu pentru ca mintea mea l-a nascut si vreau sa pot trage o axa pe care sa plasez momentul actual sa stiu ca el exista in lume nu doar in mintea mea sa stiu ca a mai fost ceva inaintea lui si macar asta sa imi dea o vaga si poate mincinoasa certitudine ca daca a mai fost candva va mai fi si de acum incolo vreau sa cred in maine dar nu pentru ca ma fortez si eu stiu ca poate mint ma mint nu vreau sa fie in mintea mea vreau sa fie pe bune desi stiu ca doar aici pot fi sigura de ceva uneori am impresia ca am spus ceva cat se poate de clar dar de fapt a ramas aproape in intregime inauntru ii e frica sa fie exprimat ma sperie ingrozitor ca vara atat de familiara s-ar putea transforma in ceva negru sau mai degraba gri in nonexistenta si apoi toamna si toate promisiunile a ce va fi si toate lucrurile si zilele care ar trebui sa urmeze asa cum le-am avut si pana acum daca le-am avut daca intr-adevar chiar am trait si in locul lor sa vina nimicul asta scarbos cu care nu ai ce sa faci pentru ca este un fel de non-eu nu iti mai apartine nu te reprezinta asta e cel mai tragic ca te vei pierde daca totul ar fi doar o calatorie si cand te-ai da jos din tren te-ai regasi la fel ca dintotdeauna poate ca am accepta totul mai usor cu siguranta ca am accepta mai usor poate am fi chiar nerabdatori sa plecam am fi liberi nu ne-ar mai speria nimic nici suspendarea asta pentru ca ce poate veni mai rau dupa ea deja a si trecut poate ca ar fi fost mai bine sa fi scris in loc literatura