R. din Sange satanic

…Am cunoscut-o prin 2000 sau 2001. Cred ca nu mi-a placut atat de mult de prima data, mi se parea mult prea teribilista si agresiva, probabil. Si in special increzuta. Sau poate nu, poate mi-a placut din prima clipa. Desi se inconjura in permanenta de oameni foarte asemanatori ei, era speciala. Daca ar fi stat imbracata cu un tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta intr-o mare de peste o mie de oameni toti imbracati cu tricou cu dark funeral si cu trei bratari cu tepi pe mana dreapta, tot ar fi iesit in evidenta.

Desi parul ei era vopsit negru ca al majoritatii rockeritelor, era imposibil sa nu o recunosti din spate. Desi geaca ei de motor nu zdranganea mai tare decat orice alta geaca de motor, era imposibil sa nu o auzi venind.

O vedeam peste tot. Daca lipsea de la vreun concert de black sau death metal sau de la vreo rockoteca, sau pur si simplu o seara din le noir, apoi din viking, din fire si ce bodegi or mai fi fost pe atunci, ceva lipsea. Cred ca si ea a zis la fel despre mine, un timp. Prima data cred ca am vorbit la un concert iris. Am baut pe urma impreuna la mare, in bucuresti prin hb si probabil in multe alte locuri pe care nu mi le mai amintesc. Mergea parca pe urmele mele iar eu pe ale ei. In cele mai ascunse bodegi (chiar si in alea pe care credeam ca le stiu numai eu), la cele mai underground evenimente, trebuia sa ne intalnim. Aveam uneori impresia ca suntem surori; dadea uneori raspunsurile in locul meu, iar eu ii completam replicile fix ca si cum i-ar fi apartinut ei. Daca ma gandesc acum, nu am retinut practic nicio replica de-a ei. Stiu insa bine cam despre ce vorbea.

In timp ce toti cei din jurul meu o luau razna, deveneau maturi si prosti, incepeau sa fie preocupati de licenta, job, relatii serioase, viitor, cariera, copii, noi ne traiam inceputul de adolescenta. La fel de salbatic, de inconstient.

Cand s-a nascut personajul R. din Sange satanic, nu imi mai aminteam nimic altceva legat de ea decat cum arata. Dar stiam ca ea va fi, ca de la ea va porni R. Personajul a imprumutat trasaturile ei fizice, sperand ca, pe parcurs, din astea sa derive si restul. cand citesc fragmentele cu R., imi este imposibil sa spun cat este acolo adevarata R. si cat sunt eu. Ca in orice carte. Uneori, mi se pare ca R. seamana mult mai bine cu mine decat cu adevarata R. Alteori nu. Alteori mi se pare ca am reconstituit-o atat de bine, complet din imaginatie pentru ca nu-mi mai amintesc nimic cu ea, intamplari concrete, incat in clipa urmatoare va iesi din carte si imi va spune ceva haios, ceva ironic.

Am vazut in urma cu cateva luni o poza recenta cu ea. De la 28 de ani. Nu s-a schimbat deloc. Pe dinafara are ceva putin strain, asa cum fireste am si eu, cum au toti cei pe care i-am cunoscut in perioada aia, dar in rest, a ramas exact la fel. Asa cum imi imaginasem dintotdeauna si cum imi dorisem sa o faca in carte. Toti 4 au in comun faptul ca nu vor creste niciodata, pentru ca nu au cum. Am stiut atunci, privind-o pe R. din prezent, de ce am facut-o personajul principal din Sange satanic.