Ma amuza rau de tot cat de putin inteleg oamenii din filmele pe care le urmaresc. Cand spun “oamenii”, ma refer in principal la cei care, in ochii semenilor, trec drept intelectuali: studenti sau absolventi de facultati (chiar daca particulare) ce trudesc prin domenii respectate cum ar fi advertising, programare, avocatura, relatii publice, arhitectura si cate si mai cate. Alte categorii sociale se cam exclud, pentru ca nu prea cred ca specimenele in cauza s-ar uita la filme – in general, au un program foarte incarcat, seara de seara, la Tv, care incepe cu happyhour si se termina cu un show pacatos. In cazul unei posesoare de pizda, acesta este condimentat si cu cate o telenovela sau o emisiune de fashion, pentru varianta tzatza, respectiv pitzi. Revenind insa la primii, sadismul meu sofisticat se simte inflorind de fiecare data cand merg la cinema si aud reactiile din timpul filmului. Sau, chiar si mai marfa, discutiile de dupa.
Savurand un frappe la 200 de mii de lei vechi, langa fantana cu apa care pare la fel de artificiala ca fatza biancai dragusanu inainte de lesin, ce au inteles cei ce au populat o sala oarecare intr-o sambata seara la bucuresti mall urmarind alice in wonderland? Ca a fost un film cam dur, la care nu ar fi trebuit sa-i duca pe “aia mici”. Nici desenele animate nu mai sunt ce-au fost draga, sunt atat de violente azi… da, si ai vazut cum arata johnny depp, ziceai ca-i moartea. Si ce prostie, fetita aia sa creasca asa mare. Ce isi vor aminti dupa sherlock holmes? Ca erau la un pas de a lesina de oroare in momentul in care din orbita cadavrului dezgropat s-a ivit elegant un vierme. Sau mai multi, ca nu-s atenta la detalii din astea 
Din avatar… ca aia doi au ramas impreuna la final si ala rau a murit. Samd.
Nu e nimic straniu aici, iesit din comun, daca ne gandim ca romanii de la un timp nu mai inteleg bancurile. In urma cu ceva timp, cand un nene la radio, in autobuz, citea un banc, mai ca se mai radea. Acum este un blank total – lumea il asculta, dar nu intelege nimic. Ironiile, chiar si alea din topor, se lovesc de un zid de prostie, de gol. Singurele la care li se mai aprinde o vaga luminita sunt alea cu futai, dar si aici cu mentiunea ca nu trebuie sa fie prea sofisticate, sa se limiteze la marie si ion care se insala unul pe altul. A-i sugera unui astfel de individ ca un film este mai mult decat actiunea lui te duce foarte aproape de momentul in care acesta va face semne ciudate in jurul capului, vrand sa dea de inteles ca unii sunt dusi cu pluta.
Asta e Romania 2010: o adunatura de retardati urmarind un film din care nimeni nu intelege nimic. Alb negru, fara subtitrari. Unii ar vrea sa inteleaga ceva, dar le e rusine sa ceara subtitrarile. Din ce in ce mai mult, seamana cu o sala uriasa de cinema, in care se repeta incontinuu acelasi film, iar oamenii privesc spre ecran din obisnuinta, din conformism, pentru ca asa fac cei din fata, plus cel din dreapta si cel din stanga. Nimeni nu pune intrebari vecinilor, pentru ca nu cumva sa pice de prost. Asteapta finalul, ca sa se poata ridica multumiti si sa-si cumpere o cola.
Asa cum, in urma cu vreo 10 ani, ne amuzam de faptul ca batranii, bunicii nostri de pilda, erau complet depasiti de bancurile alora de la divertis, de filmele americane cu impuscaturi, de muzica de pe mtv, acum, toate astea s-au impanzit peste aproape toate vietuitoarele bipede care se plimba printre noi. Nimeni nu mai intelege nimic, toti sunt depasiti. Nu e vorba in niciun caz aici despre o intelegere profund existentiala, pe care nimeni n-are naivitatea sa o pretinda, in niciun caz, ci de o intelegere banala, prozaic spus “a lumii in care traim”. La alegerile prezidentiale se voteaza in functie de aspectul fizic al candidatului. Nimic mai firesc, asa cum pentru un spectator care a gresit sala si a intrat acolo unde ruleaza un film intr-o limba pe care nu o cunoaste, nu este nimic mai firesc decat sa se distreze pe seama look-ului actorilor, pentru a trece timpul pana la finalul filmului. Cand mamaia veta nu intelege ce-i cu razboiul din regiunea x despre care s-a facut un reportaj, se scandalizeaza in legatura cu decolteul reporteritei. Mamaia senila, care plescaie ore in sir dintr-o felie de paine inmuiata in ceai, belind ochii in televizor pentru ca nu se poate sustrage jocului atatator de imagini dar si pentru ca… n-are altceva mai bun de facut.
Poate ca ar trebui sa ni se faca mila si sa-i scoata cineva din sala, pana la urma. Sau sa opreasca filmul, oricum merge in gol.
