Romanul II

Scrisul la romanul II merge ok, prea repede chiar – mi se intampla ce mi s-a intamplat cu sange satanic in primele luni cat am lucrat la el. Scriam prea repede, scriam in transa, si aveam impresia ca daca merge atat de repede si usor probabil nu este chiar o carte buna. O carte adevarata ar fi trebuit sa ma chinuie mai mult; daca scrii cu sange, ar trebui la un moment dat sa te simti un pic golit… at least that’s what i thought. Acum mi-am schimbat parerea – poti gasi iubirea vietii tale si in cineva care iti cedeaza foarte usor Desi partea cu scrisul cu propriul sange inca o mai cred.

Pe de alta parte, e mai usor inceputul, spui ce ai de spus, scapi de ceea ce te chinuie si pe urma devine mai complicat – sa fie coerent si credibil. Si interesant, incitant si asa mai departe.

Romanul II are mai multe voci: e foarte distractiv, ca o piesa de teatru. Nu ca la sange satanic nu m-as fi distrat… m-am distrat la greu. Cred ca se si vede.

Deocamdata e foarte haotic, e amestecat, nimic nu e coerent desi are mai multa actiune decat ss. Spre deosebire de ss, pe care nu stiam de ce il scriu, si cum voi scrie urmatorul capitol, daca va exista urmatorul capitol si asa mai departe – nu m-am gandit dinainte la niciun personaj, totul a aparut pe parcurs, la romanu’ II stiu deja finalul, de fapt de la el am pornit, stiu ca vor exista 3 personaje principale si destul de multe secundare. O sa fie oarecum apropiat de un film horror, neaparat psihologic. As vrea cred cel mai mult sa fie comparat cu un film de gregg araki, de preferat nowhere

Il scriu si la persoana a III-a si la persoana I, alternativ. Fata de ss, va fi mai putin autobiografic, well… in masura in care asta e posibil.

Ma intreb daca de asta data mi-am ales un personaj principal feminin numai pentru ca sa-i pregatesc un sfarsit sumbru ) …