Indelung asteptat acest album de catre unii dintre noi, dupa o pauza de doi ani si jumatate de la aparitia lui Sanctus Diavolos, in sfarsit Theogonia se prezinta in forma a zece piese noi semnate Rotting Christ. Albumul contine atat elemente cu care ne-au obisnuit deja Rotting Christ, cat si unele noutati. Cea mai notabila dintre acestea ar fi soundul usor mediteranizat, oriental, care se face auzit in piese precum Enuma Elish, Gaia Tellus, Nemecic, Threnody. De altfel, datorita acestora albumul a si fost incadrat intr-o categorie mai speciala, anume “metal extrem mediteranean”.
Atmosfera partial orientala este intregita de vocile corului care canta in greaca veche, nu tocmai o noutate pentru metalistii greci, care au mai folosit corul si pe albumul lor anterior.
In piese ca Phobos’ Synagogue si Helios Hyperion isi face simtita prezenta un sound de industrial metal. Acesta insa este destul de subtil si nu pune in umbra elementele black metal old school de pe album. Anumite pasaje amintesc de piese de pe albumele Thy Mighty Contract si Triarchy Of The Lost Lovers, de altfel trupa a marturisit ca tocmai acest lucru l-a avut in vedere, intoarcerea spre soundul mai vechi Rotting Christ si ca Theogonia este evolutia fireasca a acestei reorientari, inceputa cu trei albume in urma. Acest sound se regaseste piese ca The Sign Of Prime Creation, Keravnos Kivernitos, Rege Diabolicus, He, the Aethyr si in proportii mai mici si in restul pieselor.
The Sign Of Prime Creation deschide albumul, incepe cu un scurt pasaj epic in greaca, lucru deja obisnuit pentru Rotting Christ , dupa care vocea si riffurile de chitara se dezlantuie intr-um tempo ce mie imi aminteste de primele demo-uri ale trupei, Satanas Tedeum in special. Pe parcurs piesa capata si melodicitate, fara a-si pierde forta si rapiditatea. Sfarsitul piesei este extraordinar. Trecerea la Keravnos Kivernitos nu are loc brusc, linia melodica este continuata. Refrenul si
versurile sunt cat se poate de memorabile.
Sunt cateva solo-uri extraordinare de chitara si in aceasta piesa, care deja beneficiaza de un videoclip. Rege Diabolicus se deschide ca si prima piesa cu un pasaj narativ, in engleza de aceasta data, care aduce in prim plan teme mai vechi (I the lord/I the horned), foarte rapida dar si destul de scurta, una dintre cele mai puternice de pe Theogonia. He, the Aethyr este tot un exemplu de sound old school pentru formatia greaca, riffurile taioase si puternice se impletesc aici cu vocile corului, aflate totusi doar in fundal, construind o atmosfera intunecata si mistica.
Albumul are un concept pe care il pune in valoare atat prin sound, cat si prin versuri si atmosfera creata. Elementele orientale nu sunt prezente de dragul noutatii, ci fac parte din acest concept, fiind vorba despre mitologia greaca. Structura albumului este bine inchegata, prima si ultima piesa fiind exact prologul si epilogul povestii. Productia, de care s-a ocupat in intregime trupa, este la randul sau impecabila. In mod cert, unul dintre cele mai impresionante albume Rotting Christ, categoric merita cumparat si ascultat.
Tracklist:
1. Sign Of Prime Creation
2. Keravnos Kivernitos
3. Enuma Elish
4. Gala Tellus
5. Helios Hyperion6. Nemecic
7. He, The Aethyr
8. Phobo’s Synagogue
9. Rege Diabolics
10. Threnody
cristina, 3 februarie 2007
