Un fragment din cronica mea la Candy, aparuta pe Metalhead:
…Desi nu iubirea dintre cei doi este subliniata in film ci relatia lor in trei faze cu heroina (atractie-dependenta-renuntare), printre randuri am citit una dintre cele mai frumoase romance-uri postadolescentine din literatura/filmele aparute recent. Drogurile nu schimba decat modul de exprimare al sentimentelor celor doi, nu si sentimentele in sine. Iubirea este traita exact ca un “take it as it comes”, fara bariere etice sau sociale (memorabila este scena in care Candy intra in masina in care o asteptase Dan in timp ce ea se prostituase pentru a face rost de banii de heroina si cei doi se privesc cu multa intelegere si fara resentimente, convinsi ca si-au mai cumparat o portie de fericire, o portie din ceea ce ii face sa se iubeasca, pentru care nici un sacrificiu nu e cu adevarat un sacrificiu). Ca sa inchei capitolul naturalete, finalul este superb din acest punct de vedere: nimic nu este fortat, tragic, teatral sau socant, multi ar spune poate ca filmul nici nu are un final. Intr-adevar, sunt doar cateva replici si mai ales priviri care inchid ca intr-un glob intreaga poveste. (more…)
Ultimele comentarii