Morgothya

Am primit fffff multe impresii, săptămânile astea, de la cititorii romanului Sânge satanic. Unii mi le-au transmis pe mail, cei mai mulți pe Facebook, alții pe pagina Sânge satanic de pe Facebook, alții le-au postat pe blogurile personale sau sub forma de comentarii pe blogurile prietenilor.

O să încerc să fac o selecție a celor mai interesante – n-am să le menționez doar pe cele pozitive, ci pe cele care au ceva de spus și nu sunt doar băgări patetice în seamă.

Citind impresiile acestora, nu poți să nu remarci faptul că, adesea, ele fac de rușine așa zisele cronici literare, cu pretenții de a fi elaborate și care, în realitate, sunt atât de înjghebate din mers, de superficiale și scrise la comandă încât nu sunt în stare nici măcar să redea corect acțiunea cărții pe care o povestesc sau numele personajelor. Sau orașele unde au loc întâmplările din roman

Cititorii (unii din ei, firește!) redau, în schimb, cu pasiune, cu simplitate, ceea ce le-a plăcut și ceea ce i-a deranjat într-o carte, așa cum ar trebui să fie.

Încep cu un comentariu de pe blogul metalbelieve.blogspot.com, unde a apărut și o recenzie foarte reușită a cărții. Enjoy!

“O carte şocantă, o temă curajoasă încă neabordată la noi (după câte ştiu eu), scrisă excepţional, cu umor negru, ironie, cinism şi, de fapt, multă durere. Despre criză existenţială, teribilism, plictiseală, nonconformism dus la extrem, toate complexele freudiene posibile, o critică dură a societăţii lipsite de valori adevărate sau total lipsite de valori în care trăim, a prostiei, ignoranţei… şi aş mai putea continua.
Povestea curge impecabil, ca un râu (de sânge)negru care te înghite încetul cu încetul, te simţi lipsit de apărare, ţi se face şi frică, te întrebi: Dumnezeule, până unde se mai poate ajunge?, îţi lasă un gust amar şi-ţi provoacă o plăcere sadică citind. Într-adevăr, scormoneşte în zonele întunecate ale fiecăruia dintre noi şi în mod sigur fiecare dintre noi are momente în care-i vine să-şi bage p… în toate când se uită în jur.
Deşi limbajul e mai mult decât “colorat”, culmea!, nu pare vulgar, e cumva firesc şi, trebuie să recunoaştem, cam asta auzim zilnic pe stradă, în şcoli sau în metrou.
Felicitări autoarei! (şi pentru riscul asumat)
Mie mi-a lăsat o impresie puternică, m-a tulburat, m-a revoltat şi, “una peste alta” (ca să folosesc noua expresie la modă) mi-a creat un weekend cu “sânge satanic” plăcut.”

Mulțumesc!