Morgothya

Un fragment:

“Indubitabil, la baza oricărui lucru care nu funcţionează cum trebuie stă prostia. Dacă s-ar inventa un program prin care toţi oamenii să fie aduşi la un nivel cât de cât acceptabil de inteligenţă, cu siguranţă că nu vom mai avea nici măcar blocaje în trafic, nici politicieni retardaţi, nici câini maidanezi, nici recenzii literare scrise chiar de autori în numele unor anumiţi critici, nici emisiuni tv vomitive, nici pe Inna, nici CanCan şi nici ClickTV. Prostia însă, pură, megaextinsă şi incredibil de variat colorată, nu ar putea acţiona de una singură. Ea are o aliată de nădejde care, din păcate, îşi vesteşte un viitor tot mai prielnic. Este vorba despre politeţe, corolată cu fuga din faţa realităţii, cu acel închis al ochilor în momentul în care ei sunt confruntaţi cu o imagine neplăcută.

Politeţea are o explicaţie psihologică simplă. Tot mai mulţi indivizi, nemulţumiţi sau scârbiţi de ceea ce le oferă societatea actuală, îşi închipuie că au găsit aici punctul ei nevralgic. “Nu voi jigni pe nimeni, voi sta în banca mea, voi fi respectuos şi astfel lumea va deveni automat un loc mai bun, pentru că şi ceilalţi îmi vor urma exemplul“, îşi spune blajinul cetăţean, convins că bunul simţ este ingredientul magic ce va salva omenirea. Nici nu i-ar trece prin minte că o astfel de atitudine are exact efectul opus. Cei care beneficiază de urmările acestei atitudini sunt exact oamenii care au imediat nevoie de o schimbare radicală de mentalitate, pentru a nu-i mai polua pe cei din jur, şi, cel mai sigur, de un transplant de neuroni şi un manual de folosire a acestora. La adăpostul politeţei semenilor, prostul se dezvoltă rapid, armonios şi nestingherit asemeni unei colonii de ciuperci otrăvitoare. Din pricina toleranţei, a aşa-zisei corectitudini, a respectului pe care nu-l merită (dar cum ai putea convinge de asta un scrupulos care este de părere că orice om merită respect pentru simplul fapt că a fost adus pe lume şi că a studiat – prost şi superficial – alfabetul?), proştii nu doar că au făcut cohorte de pui, dar au căpătat glas din ce în ce mai strident. Deja s-a ajuns în situaţia în care un om inteligent nu se mai poate face auzit, din pricina mugetelor turmei de prostovani ireparabili; mai mult: pentru că nu se încadrează în reperele aberante ale turmiştilor, omul deştept este într-un grav pericol de a fi acuzat de nebunie, de a fi considerat primejdios pentru societate, fatal şi de a fi deportat pe o insulă pustie.

“Atâta timp cât lucrurile nu se vor înrăutăţi, ele nu se vor putea îmbunătăţi”, spune un personaj dintr-un celebru roman al lui Palahniuk. Politeţea îi asigură prostului un climat numai bun pentru a se dezvolta şi pentru a ajunge să creadă că are un cuvânt de spus, că şi el contează, că intră în cărţi. Convingerea asta îl va transforma, dintr-un prost oarecare, într-un prost cu tupeu şi pretenţii. Un prost care se vrea auzit şi adulat. ”

Articolul integral poate fi citit aici: http://egophobia.ro/?p=7584