Morgothya

Am auzit o concluzie interesantă și fascinantă prin prostia ei zilele trecute – aceea că filosofia și literatura ar trebui ‘practicate’ doar cu scopul de a salva omenirea, de a face lumea mai bună. O întrebare mai ales era repetată obsesiv: de ce să scrii cărți, dacă nu îți dorești să ajuți oamenii, să-i faci să ducă o viață mai bună, să le deschizi ochii asupra unor lucruri pe care încă nu le știu? Și urma apoi și completarea, plină de oripilare din partea respectivei (trecută de prima tinerețe) care formula întrebări atât de adânci – cum, adică tu scrii doar din plăcere???! Cam așa ar fi reacționat și dacă cineva i-ar fi spus că se fute “doar de plăcere” – cum, doar de asta?!!! Shame on you, cei care nu vă gândiți la binele omenirii, care scrieți din motive egoiste și vă mai și mândriți cu asta, cărțile voastre sunt egale cu zero, a replicat cu un aer de expertă filosoafa/teoreticiana artei de mocirlă sau de poezie.ro (the same shit).

Concluzia definește foarte bine percepția feminină asupra artei. E inutilă, pentru că nu câștigi nimic de pe urma ei. E o pierdere de vreme, pentru că nu duce nicăieri. O ajută pe ea un volum de poezii să aibă mai puține riduri și un păr mai bogat? Deci, e inutilă. Ființe obsedate de util, de evoluție, de ‘ce rost are’, incapabile de a face lucruri doar pentru plăcere și frumusețe, e evident de ce actul creației nu prea se lipește de ele. Doar n-or să piardă acuma vremea cu prostii, ele care au atâtea griji pe cap pe lume, copii, nepoți, strănepoți, zacuscă, coafor, cozonac, telenovele.

Ar fi trebuit să-i spun că nu vreau să salvez lumea, nici pe departe. Ar fi trebuit să-i spun exact ce gândesc, dacă nu mi-ar fi fost atât de scârbă. Vreau să fac opusul de la a salva lumea. Nu știu exact care este acesta, dar asta vreau să fac. Make it eat its own shit. Vreau să o fac să se vadă așa cum este în realitate, să îi ard iluziile, să îi sfâșii vălurile flatante, mincinoase. Să își vadă bubele pline de puroi, care nu pot fi stoarse, și să-i fie rușine de propriu-i chip. Vreau să supraviețuiască doar cei care se acceptă așa cum sunt. Doar cei singuri și puternici, care știu ce sunt și ce-au fost. Doar cei care înțeleg, chiar dacă numai în anumite momente, și numai anumite părți. Doar cei reali, adevărați.

Doar cei ce merită.