Romanul Sânge satanic a fost lansat ieri, 19 noiembrie, în clubul Fire din București.
Cartea a fost prezentată de Doina Ruști, Leo Ancuța și Gelu Vlașin (ultimul printr-o proiecție video), cărora le mulțumesc încă o dată pentru participare și pentru vorbele frumoase.
Le mulțumesc celor care au cumpărat cartea și mi-au cerut autograf 
astept reacții!
În curând, poze și filmări.
Romanul Sânge satanic poate fi comandat online, din librăria Herg Benet sau la adresa vanzari@hergbenet.ro .
“Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână” (Cristina Nemerovschi : Sânge satanic, Herg Benet Publishers, 2010)
Herg Benet Publishers lanseaza un roman-eveniment: Sânge satanic de Cristina Nemerovschi.
Lecturi, discuţii şi întâlnire cu prozatoarea în clubul FIRE din București (str. Gabroveni, nr 12, la subsol), vineri, 19 noiembrie, începând cu ora 19.30.
Alături de Cristina Nemerovschi vor fi Doina Ruști, scriitori ai ultimului val, egofobişti, post-fracturişti, post-minimalişti, post-milenarişti. Adică generaţia cea mai fierbinte a scrisului românesc.
Despre Sânge satanic:
Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, viziuni… Ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă Stavroghin ar fi trăit în lumea de azi, ar fi purtat oare brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Herg Benet Publishers
Câteva fragmente din roman pot fi citite accesând următoarele link-uri:
http://egophobia.ro/revista/?p=3777
http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=1070
http://www.waterytimes.com/arhiva/nr3/proza.html
“Sânge satanic e o carte excepţional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creeaza o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite” (Doina Ruști)
“Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.
…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit! ” (Ștefan Bolea)
“Proza Cristinei Nemerovschi surprinde materialitatea psihică a unor apariţii de genul gândacului kafkian. Această materialitate (care constituie de altfel şi substanţa narativă din care se detaliază şi rafinează structurile textuale) e un gard de sârmă ghimpată venit de undeva din preistioricitate şi desprins parcă direct din pielea solzoasă şi corozivă a dinozaurilor; un joc cu vulcani cu sânge (în loc de lavă) legaţi între ei ca nişte vase comunicante la care Eterul Întunecat suflă şi cântă ca la nai o grandioasă simfonie a apocalipsei.” (Ormeny Francisc)
*
Cristina Nemerovschi s-a născut în București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București și un master al aceleiași facultăți. Este redactor la revista EgoPHobia și colaborator permanent Europe’s Times and Unknown Waters. A publicat proză, articole de filosofie, critică literară, interviuri în revistele EgoPHobia, Tiuk!, Europe’s Times and Unknown Waters. Semnează și cu pseudonimul Morgothya.
Site autor: www.morgothya.ro
Site roman: www.sangesatanic.ro
Romanul Sânge satanic este recomandat de: EgoPHobia, BoomLIT, Rețeaua Literară, METALHEAD, Cartea de Nisip, Europe’s Times and Unknown Waters.
Romanul meu Sânge satanic a ieșit ieri din tipar.
Cartea poate fi deja comandată online din Librăria Herg Benet, sau la adresa editor@hergbenet.ro la prețul de 33 lei.
Romanul Sânge satanic are 376 de pagini.
Un synopsis al acestuia poate fi citit mai jos:
“Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână”
Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.
Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea lui M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
“Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.
…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit! ” (Ștefan Bolea)
“Proza Cristinei Nemerovschi surprinde materialitatea psihică a unor apariţii de genul gândacului kafkian. Această materialitate (care constituie de altfel şi substanţa narativă din care se detaliază şi rafinează structurile textuale) e un gard de sârmă ghimpată venit de undeva din preistioricitate şi desprins parcă direct din pielea solzoasă şi corozivă a dinozaurilor; un joc cu vulcani cu sânge (în loc de lavă) legaţi între ei ca nişte vase comunicante la care Eterul Întunecat suflă şi cântă ca la nai o grandioasă simfonie a apocalipsei.” (Francisc Ormeny)
Ps. Detalii despre lansare în câteva zile!!!
Coperta romanului meu, Sânge satanic (Editura Herg Benet Publishers, 2010), e gata și arată cam așa:
Lansarea Sânge satanic va avea loc la mijlocul lunii noiembrie, cu multă bere, artificii și costume de vrăjitoare și draci. Revin cu amănunte
Câteva lucruri despre roman găsiți și pe site-ul editurii Herg Benet Publishers.
Un capitol al romanului Sânge satanic, intitulat Cum (nu) ne-am făcut frați de cruce, poate fi lecturat în noul număr al revistei Tiuk!, aici.
Stem beţi. Da’ rău. Ne clătinăm tot drumul de la bodegă până la cimitir. Ajungem în cimitir. Reînvierii, în spate la Bucur Obor. Am avut ceva de lucru din hb până aici. La un moment dat ne-am rătăcit.
Noroc că am văzut o mamaie în staţie, cu o sacoşică la subraţ, aştepta tramvaiul. Era 11 jumate. O întrebăm cum ajungem în cimitir. Mamaie ne explică, privindu-ne mirată.
“Ştiu, mamă, cimitiru’, cum să nu-l ştiu… Acolo e îngropat bărbătu-meu, de 18 ani e acolo, dumnezeu să-l odihnească (îşi face cruce). Da’ ce faceţi voi mamă la ora asta, de ce mergeţi în cimitir, că o fi închis?”, ne întreabă bătrâna.
“Să vedeţi… noi suntem emo”, zice B. şi pufneşte în râs. Se înconvoaie de râs.
“A, bine, mamă, bine, mergeţi.” (îşi mai face o cruce, nu cred că a înţeles ce e aia emo)
“De fapt, nu suntem emo, suntem metaliști, doar că nu avem unde să dormim la noapte”, îi explic eu bătrânei, după care pufnesc la rândul meu în râs.
“Bine, mamă, bine”, zice iar bătrâna.
Continuarea in Tiuk!.
Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână. (M., personaj principal din Sânge satanic)
Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest thresome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Povestea de dragoste dintre cele patru personaje se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.
Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, jocuri satanice, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?
Prima încercare de sinopsis al romanului Sânge satanic arată astfel:
Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână.
Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, lesbiene, sex cu minori, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, jocuri satanice, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… ce gust și ce culoare au experiențele unui tânăr nihilist din 2010, românia? Dacă ar fi trăit în lumea în care este proiectat fără voie M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile unei bodegi cu pereți crăpați unde se ascultă black și death metal? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată pe care prozatoarea Cristina Nemerovschi a intitulat-o Sânge satanic. Și dacă aveți noroc, poate veți mai găsi și drumul înapoi.
Străzi
De câteva ore plouă ca dracu’. De câteva ore mă plimb prin ploaie. Din pleată îmi curge o apă puțin albăstrie și roșiatică, ploaie amestecată cu vopseaua de păr de pe șuvița albastră pe care mi-am făcut-o într-o seară, parcă nu demult. Roșiatică, pentru că din mănușa de piele ruptă încă îmi mai curge sânge. La început căutam o bodegă deschisă încă. După un timp am uitat însă de ce exact umblu prin ploaie și am continuat pur și simplu să merg, cu țigara aprinsă, care se stingea din când în când, atunci când picăturile aterizau pe vârful ei aprins. Am oprit la un butic și mi-am luat o votcă la 25 de mii. După toate berile de mai devreme, am dat pe gât jumătate de sticlă cu senzația că beau apă chioară, care îmi alunecă lejer pe gât, fără să-mi ardă nimic. Oricum, nu știu dacă mai e ceva de ars în mine.
E vineri seară iar orașul s-a culcat de ceva vreme. Îl vedeai treptat cum se retrage în cochilie, melc obosit și bătrân, parcă rușinat de toate nebuniile și murdăriile pe care fusese silit să le facă peste zi. Nu, nu le făcuse el, asta era scuza lui de fiecare dată. Le făcuseră cei care îi populau antenele, vasele de sânge, pielea umedă și lipicioasă. El doar le tolerase faptele, îi adăpostise (more…)
…Primul care îmi vine în minte în momentul ăsta e Millie, eroina unui roman care s-a născut relativ recent, în 2004, Brass de Helen Walsh. Romanul a fost numit de diverși critici versiunea feminină a lui Catcher in the Rye, afirmație care, deși mi-a plăcut foarte mult romanul autoarei britanice, mi se pare un pic cam exagerată – acum, orice carte cu adolescenți rebeli, neînțeleși și angoasați ar putea fi comparată cu cartea lui Salinger. Și mai interesant este că am descoperit Brass (titlul s-a tradus prin Rebela) doar în urmă cu câteva luni, la recomandarea unor prieteni care, și ei, au avut impresia că Millie seamănă cu mine și în același timp cu M., personajul principal din Sânge satanic 
Millie are destulă forță ca să rămână un personaj reprezentativ în literatura actuală – iar stilul autoarei este simplu, dur, cinic (și foarte blamat de feministe), puțin inocent, pe alocuri intersectându-se cu o poezie la fel de actuală și directă (more…)
Un scurt, foarte scurt preview din prefața fascinantă scrisă de Ștefan Bolea la romanul meu Sânge satanic. Enjoy!
” Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română (am mai avut rockeri, dar să fim serioşi, pentru cei specializaţi, rock-ul este un fel de pop, care se ascultă până cel târziu în gimnaziu).
Îmi place cum descrie autoarea un atac de panică (se vede că se ştie!), îmi place cum M. trăieşte între două lumi, ca un şaman sau ca un poet transformat în poemul lui cel mai întunecat („Visez în schimb sânge, mult sânge, visez sânge chiar şi când sunt treaz”), îmi plac reacţiile extreme („De ce (more…)
Morgothya este un proiect sustinut de Herg Benet Publishers | Sange Satanic - in librariile bune din intreaga tara!
(c) 2009-2010 Morgothya | Pagina Contact
Design by The Spartan
Ultimele comentarii