O cititoare pe nume Viviana Bleonț îmi scrie într-un email:
“Am citit Sange Satanic mai intai cu intrigare, pe urma cu nedumerire, pe urma cu revolta (dar nu fata de personaje!…ci fata de societatea care impinge oamenii de varsta lor sa gandeasca si sa simta asa…din punctul asta de vedere,este o excelenta fresca sociala, practic ai reusit sa dai minunat viata unor tipologii despre care iti vine si greu sa spui ca sunt personaje…ii simti ca pe niste adolescenti obisnuiti din jurul tau, cu bune si rele, atat de naturali si firesti sunt), iar in final cu mult atasament si chiar cu ochii in lacrimi, pe masura ce ma apropiam de sfarsit.
Mi-a placut deasemenea umorul…E mare lucru sa scrii despre lucruri serioase fara a cadea in patetism, reusind sa pastrezi o ironie permanent. Felicitari!
Nu pot sa zic decat ca astept cu sufletul la gura continuarea (am inteles ca e vorba defapt de un prequel!)…
In incheiere, vreau sa-ti ofer si eu un moment de sinceritate, de marturisire personala: am o fetita in varsta de 6 ani…Astept cu nerabdare sa ajunga la varsta potrivita pentru a-ti citi cartea! Pentru ca, desi multi sustin contrariul, nu e nimic infricosator in Sange Satanic, ci doar viata, complicata, intunecata, nemiloasa, frumoasa pana la urma, asa cum este ea pentru toti…Ma bucur enorm ca te-am gasit si te-am citit! Iti multumesc”
Multumesc și eu mult!













Ultimele comentarii