Tanti Ani își iubea mult mușcatele. În fiecare dimineață se trezea, căsca prelung, făcea câteva exerciții de înviorare și menținere, în special pe cele pentru abdomen (deși, din câte se putea observa, ori le făcea greșit, ori cel care le inventase fusese un bou), își punea părul portocaliu amestecat cu mov și gri pe bigudiuri și ieșea pe balcon. Până să înceapă Neața cu Răzvan și Dani – deși n-o recunoștea niciodată, avea un crush secret pe Dani, care îi amintea de fostul ei iubit din tinerețe, fugit cu curva de Miluța – ieșea pe balcon, fuma o țigară light și își admira mușcatele. Nu avea numai mușcate. Pe micuțul balcon rotund de la etajul 10 se îngrămădeau ficuși, begonii, crăciunițe și chiar iederă și o viță de vie, care luase haotic în stăpânire ușa de la balcon. Le uda cu conștiinciozitate de două ori pe zi vara și, în clipele de ușoară depresie (totul era parcă mai diluat după ce trecuse de 50 de ani, chiar și depresiile. Nu mai putea suferi ca în tinerețe, indiferent de motiv. Când își rememora întâmplări din zbuciumata ei adolescență și tinerețe, se gândea că fusese proastă să sufere și să se zbată atât. Tot la riduri și menopauză ajungem, orice am face, își spunea în ultimii ani, asta fiind consolarea ei zilnică. Intrase astfel într-o vagă stare de apatie care, deși îi scăzuse tensiunea destul de mult și îi diminuase durerile de inimă, avea dezavantajul că o făcuse să se îngrașe 30 si ceva de kilograme), chiar vorbea cu ele. Le povestea uneori ce a văzut la televizor, le punea la curent cu ultimele bârfe mondene. Le anunța de fiecare dată când se scumpeau alimentele, în special cafeaua și laptele, și țigările. În clipele în care își aducea aminte de cele patru sarcini pierdute și peste 20 de chiuretaje suferite, le mângâia petalele matern și o lacrimă i se aduna în colțul ochilor, lăsând apoi o dâră micuță pe fondul de ten și pudra roz de sub pleoape. (more…)
Mireasa (partea a doua)
Mireasa (prima parte)
“Ține-ți respirația fetițo, ei comedie, altfel n-o să reușesc să-l închid nici pân’ la paștele cailor!”. Manuela privea în oglindă încercările supraomenești ale croitoresei de a închide corsetul rochiei de mireasă. “N-o să reușească, e prea strâmt, și dacă prin absurd va reuși, o să-mi crape fix când am să intru în biserică și toată lumea va fi cu ochii pe mine”, își spuse, plină de groază.
Nimic din ceea ce-și imagina că va fi ziua asta nu se întâmpla în realitate. Încă de dimineață și-a dat seama că va fi o nuntă cu bătaie de cap, pentru că era prea cald. Înfiorător de cald, inuman de cald. În timp ce se epila în baie își imagina cum, în ciuda tuturor deodorantelor, antiperspirantelor și șervețelelor umede, din cauza caniculei ăsteia nenorocite îi va curge transpirația pe rochia albă, îngălbenind-o, pielea îi va luci sub fondul de ten chiar în momentul în care invitații vor trebui să pupe mireasa, după ce popa va fi terminat. Picioarele i se vor umfla, pantofii cu un număr mai mic o vor strânge de moarte, din care cauză îi vor apărea riduri pe frunte și toată lumea va spune că arată, într-adevăr, cu câțiva ani mai bătrână decât Radu. Da, poate că era un pic cam târziu să te măriți la 31 de ani.
Și ziua asta nenorocită, nu prevestea nimic bun… Petrecerea burlacelor fusese cât se poate de cuminte, aproape jalnică – ar fi spus dacă ar fi fost complet sinceră, dar de câțiva ani renunțase la obiceiul ăsta – și, în ciuda faptului că băuse doar două beri cu lămâie și un gin tonic toată noaptea (more…)
Mrs. Christine Coleman despre povestirea Iad si sange
Mrs. Christine Coleman, prozatoarea si poeta britanica care a tradus povestirea mea Iad si sange pentru sectiunea Short Story a revistei EgoPHobia, a scris pe blogul sau despre aceasta experienta.
Iata ce scrie Christine Coleman:
“”I’d enjoyed reading this story as it had a fresh and quirky style with some highly original images – I particularly liked the narrator’s musing about the moment of death:
“ If…you keep your soul after death, then you need to mark it very clearly so you don’t mistake it for someone else’s. Because there should be some sort of little border to cross, a tiny rupture, during which you and your soul are separated for a short time. It’s like putting it on a plate while you go through the metal detector.” “” (more…)
Cărți publicate
Ultimele comentarii