
Am dat de un pasaj interesant si misto din anne rice (da, chiar ea
anne rice, vampirul armand, rao, 2009 ) despre o calatorie “pana la marginea lumii” ca sa-i spun cumva putin cliseic, nu-mi vine momentan alt termen (si inca n-am facut pe deplin pace cu “trip” si cu derivatele). Acolo unde lumea si odata cu ea sinele se sfarseste, iata ce imagini se intind, in viziunea ei:
“Nu mai era nevoie de picturi. Toate minunatiile care se puteau realiza din culori fusesera expuse aici, in aceasta lume. Am vazut acest lucru in flori; l-am vazut in iarba pestrita. L-am vazut pe cerul infinit de deasupra mea si de dincolo de orasul orbitor.
In acel moment imi era foarte clar ce inseamna, de fapt, aceasta frumusete, aceasta lume stralucitoare. Era atat de incarcata de inteles, incat toate intrebarile mele capatau acum un raspuns, toate lucrurile erau stabilite. Am soptit cuvantul “da” de mai multe ori. Am dat din cap, cred, si mi s-a parut absurd sa spun ceva cu cuvinte. (more…)




Ultimele comentarii