Morgothya

Blogul scriitoarei Cristina Nemerovschi
Blogul scriitoarei Cristina Nemerovschi
  • Cristina Nemerovschi
  • Sange satanic
  • Alte scrieri
  • Recenzii
  • Carti si scriitori
  • Articole
  • Filosofie
Tag Archives: vara cand mor leii

despre bucurești

by cristina nemerovschi on 08 Sep 2010 in Alte scrieri, Carti și scriitori

Un scurt fragment din povestirea – deja celebră :) – Cum fac iepurii…, în care este vorba despre bucurești:


Asta era însă și mai nașpa. Un pic trezită, nici foarte rece, cu un gust cam indistinct. Gustul Bucureștiului. Uzat. Un oraș care de mult nu-i mai oferea nimic palpitant, aceleași locuri mult prea familiare, aceleași gagici nici prea proaste nici prea deștepte, nici frumoase, nici penibil de urâte, însă mereu seci, anoste, degeaba… aceleași terase, aceleași întâlniri între scriitori… Locuri degeaba. Reclamele țipătoare și insipide, care se înmulțeau pe zi ce trece, o adevărată oglindă murdară a goanei disperate și fără sens după bani, cu care, după ce-i aveau, posesorii lor nu mai știau ce să facă, îi cheltuiau în pripă, parcă speriați că i-au obținut și începeau să alerge după alții. Bucureștiul călcat din toate părțile de mașini, care mai de care mai inestetice și mai rapide. Își amintea din când în când, vag ce-i drept, Bucureștiul gri de dinainte de ’90, un București fără culori, fără modernisme, fără capitalisme și, cu toate astea, un București mult mai sentimental și mai romantic, în care întotdeauna se întâmpla ceva. Era pe atunci orașul în care mai puteai avea surprize, în care mai găseai colțuri necunoscute, mai colorat pe interior. Puteai iubi în orașul ăla. Iar atunci când nu iubeai oameni, iubeai stări, iubeai imprevizibilul, așteptarea a ceva ce urma să se întâmple. Era pe atunci un oraș care în fiecare lună mirosea altfel, avea mirosul lui, sublim și natural, nu era încărcat de parfumurile grețoase și artificiale ale oamenilor. Acum era viu pe dinafară, dar aparența asta ascundea golul din inima lui, moartea. Putreziciunea din sufletul Bucureștiului o transmisese orașul și în locuitorii săi, care se plimbau cu inima putredă, fără rost prin centrul său, căutând să-și ucidă timpul pentru încă o zi, apoi alta, ajungând seara acasă cu sentimentul că au mai scăpat de câteva ore pe care n-ar fi știut de fapt cu ce să le ocupe, adormind un pic îngrijorați că poate mâine nu vor mai avea inspirație pentru ele, pentru umplerea lor atât de dificilă și ele vor rămâne suspendate, timp mort în care te plictisești și îți pui întrebări care te fac nefericit dacă nu știi să te oprești atunci când aluneci pe un tobogan periculos, cu surprize. Oameni din ce în ce mai neinteresanți, cu care nu-ți făcea nicio plăcere să intri în vorbă, care nu aveau nimic de spus sau, cel puțin, nimic imprevizibil, oameni care renunțaseră să-și pună întrebări asupra singurelor lucruri care contează. Doar banalul mai rămăsese important în București.

…

Tot ce ținea de orașul ăsta era fals. Oamenii din orașul mort erau aidoma clișeelor verbale – trăiau în virtutea faptului că s-au născut, cu cât erau mai vizibili cu atât credeau că au dreptul să existe, trăiau pentru că sunt aici, fără a-și pune întrebări. Așa cum se întâmpla și cu clișeele de limbaj – le folosești pentru că și ceilalți o fac, le folosești cu atâta familiaritate încât nu te mai aștepți să îți spună ceva. Clișeele se regăseau cel mai mult aici și era foarte ciudat că nimeni nu părea să le observe. Mai mult, goliciunea și artificialul orașului făceau moda, impuneau un model pe care el îl detesta, astăzi mai mult ca niciodată. Iar orașul, pentru cei ce-l locuiau, devenise trasparent, invizibil. Treceau prin el cu ochi goi, își purtau tristețile și bucuriile prin el fără a-l vedea, fără a-și lega aceste bucurii și tristeți de orașul în care se întâmplă. Asta însemna că Bucureștiul e condamnat la moarte, își spuse. Va rămâne pentru totdeauna doar un suport, doar un cadru gol, viața nu-l va mai băga în seamă niciodată. În final, va muri de bătrânețe și de indiferență.

Părea că lumea întreagă s-a rotit într-o poziție indecentă și nu-i mai poate arăta decât locuri deja penetrate.

…

Ceru o votcă și plecă cu ea spre casă, împleticindu-se. În intersecție fu cât pe ce să fie călcat de o mașină inestetică, dar rapidă, pe când reclama la L’Oreal de pe magazinul Unirea se desprindea, zgâlțâită de vânt.

Read full story • Comments { 2 }

Soare III – Noapte

by cristina nemerovschi on 13 Jun 2010 in Alte scrieri, Carti și scriitori

baphy

(fragment dintr-un volum de proza scurta ce s-ar putea intitula Vara când mor leii)

Toată căldura a dispărut la a treia trezire. În jurul meu cresc liane. Ferigi uriașe mă acoperă protector, deși nu îmi doresc răcoarea și adăpostul lor. Sunt într-un mormânt adânc, închis din toate părțile, înconjurat de plante și umezeală, de gâze, melci și pietre. Îmi e un dor cumplit de căldura năucitoare, ca și cum, odată cu soarele, mi-am pierdut o parte din mine, m-am pierdut. S-a dus dâra, a dispărut, ființe rele au acoperit-o cu pământ ca să nu-mi mai găsesc niciodată calea înapoi.

O epavă urlă, cuprinsă de agonie, în larg. E moartă, eu știu că e moartă, ea știe că e moartă. Acolo unde e ea acum e suferință, pentru că sufletul îți este scos cu niște țepușe lungi și ascuțite din corp și aruncat în sus, unde se sparge în mii de fărâme. Îl vezi murind, te vezi pe tine rămănând doar o carcasă, doar un gol, rămânând un cuier fără haină, un animal fără gheare, fără dinți, fără miros. (more…)

Read full story • Comments { 0 }

Auzi și… tu chiar i-ai omorât pe ăia?

by cristina nemerovschi on 31 May 2010 in Alte scrieri, Articole, Carti și scriitori, Filosofie, Sange satanic

baphySunt absolut fascinată de câteva mesaje primite pe un site literar după ce am postat un fragment dintr-o povestire în care este vorba despre niște crime. Pe scurt, personajul principal începe să-și omoare, pe rând, vecinii, pentru că, în ziua respectivă (în care, deși februarie, era cald ca într-o zi de vară) a văzut în autobuz oameni transparenți, simple contururi. Povestirea este scrisă la persoana I, pentru că așa mi s-a părut că are mai mult sens – e cumva stupid să povestești la persoana a III-a cum cineva comite niște crime. În plus, nu acțiunea povestirii conta, ci senzațiile autorului, în fine… Anyway, cititorii respectivi au avut o singură nelămurire legată de text, pe care au exprimat-o unii mai voalat, prin remarci de genul – „să știi că te înțeleg, uneori vecinii pot fi tare nesuferiți, și au am vrut să fac asta când eram mai tânăr dar n-am avut curajul tău, bravo ești tare”, alții mai direct (more…)

Read full story • Comments { 4 }

Soare I – Dimineață

by cristina nemerovschi on 18 May 2010 in Alte scrieri, Carti și scriitori

Dacă tot suntem aici, pedepsiți să rămânem un timp pe țărmul ăsta, sub soare și stele, așteptând o corabie, un vas sau o plută care să ne salveze, să ne ducă spre locuri mai familiare și mai ușor de înțeles, oare tot ce trebuie să facem până atunci e să așteptăm?

Dacă tot am înțeles câte un adevăr, chiar și trunchiat, din tot ce am trăit vreodată, din tot ce am cunoscut și recunoscut, oare tot ce putem face e să ignorăm și să uităm?

Dacă ne-am simțit măcar o dată înăuntru, dacă am trăit iluminarea divină sau diabolică, dacă am văzut soare și stele și timp rotindu-se în jurul nostru, oare tot ce putem face e să negăm, să fugim și să ne ascundem, sa ne zgâriem ochii cu unghiile crescute sălbatic și să strigăm cuprinși de teroare: “Nu am fost eu!”…?

*

Deschid ochii cu teamă, întrebându-mă care va fi astăzi peisajul ce mi se va proiecta pe retina obosită de văz. Nu îmi mai amintesc nimic. Oare sunt aici, în cort? Da, punând cap la cap fapte din trecut, pe plajă ar trebui să fiu. Deschid într-un final ochii brusc, inexplicabil curaj, ce-o fi o fi. În loc de fâșul liniștitor și familiar al cortului verde, o lumină uriașă mă lovește cu furie din toate părțile. Îmi înconjoară corpul și simt că mă ridică de pe nisip, mă poartă cu blândețe deasupra mea, de unde mă pot privi detașat, resemnat. Nu mai sunt ființe în jurul meu, ci doar o (more…)

Read full story • Comments { 2 }

Mireasa (ultima parte)

by cristina nemerovschi on 18 May 2010 in Alte scrieri, Carti și scriitori

baphyPe Tanti Ani o cuprinse dintr-o dată amețeala. Cutremur!, fu primul ei gând și făcu un gest de a se repezi spre Tincuța, s-o protejeze. Nu era însă cutremur, își dădu seama de îndată ce inima începu s-o doară în rafale puternice. Un junghi o lovea în piept cu ritmicitatea unei pendule, părea că se depărtează dar numai pentru a reveni apoi și mai aprig.

“Aoleu, să știi că mor!”, îi trecu rapid prin minte. O cuprinse panica. Un alt junghi urmă imediat, parcă și mai puternic. Apoi, pe neașteptate, durerea dispăru ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo.

Tanti Ani răsuflă ușurată. “Am scăpat!”. Intră în casă, își mai turnă o ceașcă de cafea. Sorbi. Nu apucă să iasă complet pe balcon, că o lovi o amețeală cum nu mai avusese niciodată. Balconul se legăna cu ea, iar blocul de vizavi se mișca în sus și în jos, de parcă ar fi fost văzut de un copil care se dădea în leagăn.

“Până-aici mi-a fost…”. Nu reuși să îngaime cuvintele. Un tremur îi cuprinse tot corpul. Pierzându-și complet controlul, în semicădere, întinse mâinile spre Tincuța, în căutarea unui sprijin. Corpul greu al femeii împinse însă ghiveciul până la marginea balustradei. Tanti Ani, mugind, își dădu seama de pericolul ce păștea floarea și, cu ultimele puteri, încercă s-o înfașce și s-o tragă înăuntru. “Tincuțaaaaaaaaaaa!”. Efectul fu însă invers decât cel scontat – trupul ei (more…)

Read full story • Comments { 1 }

Mireasa (prima parte)

by cristina nemerovschi on 03 May 2010 in Alte scrieri, Carti și scriitori

baphy“Ține-ți respirația fetițo, ei comedie, altfel n-o să reușesc să-l închid nici pân’ la paștele cailor!”. Manuela privea în oglindă încercările supraomenești ale croitoresei de a închide corsetul rochiei de mireasă. “N-o să reușească, e prea strâmt, și dacă prin absurd va reuși, o să-mi crape fix când am să intru în biserică și toată lumea va fi cu ochii pe mine”, își spuse, plină de groază.

Nimic din ceea ce-și imagina că va fi ziua asta nu se întâmpla în realitate. Încă de dimineață și-a dat seama că va fi o nuntă cu bătaie de cap, pentru că era prea cald. Înfiorător de cald, inuman de cald. În timp ce se epila în baie își imagina cum, în ciuda tuturor deodorantelor, antiperspirantelor și șervețelelor umede, din cauza caniculei ăsteia nenorocite îi va curge transpirația pe rochia albă, îngălbenind-o, pielea îi va luci sub fondul de ten chiar în momentul în care invitații vor trebui să pupe mireasa, după ce popa va fi terminat. Picioarele i se vor umfla, pantofii cu un număr mai mic o vor strânge de moarte, din care cauză îi vor apărea riduri pe frunte și toată lumea va spune că arată, într-adevăr, cu câțiva ani mai bătrână decât Radu. Da, poate că era un pic cam târziu să te măriți la 31 de ani.

Și ziua asta nenorocită, nu prevestea nimic bun… Petrecerea burlacelor fusese cât se poate de cuminte, aproape jalnică – ar fi spus dacă ar fi fost complet sinceră, dar de câțiva ani renunțase la obiceiul ăsta – și, în ciuda faptului că băuse doar două beri cu lămâie și un gin tonic toată noaptea (more…)

Read full story • Comments { 2 }
Pagina 1 din 11

Articole recente

  • Interviu pe Hyperliteratura.ro realizat de Ioana Vighi cu mine – versiunea lungă (prima parte)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XXIV)
  • Trei autori pentru un weekend geros: Dan Lungu, Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi
  • Satan loves smart people (Cititorii despre Sânge satanic XXIII)
  • Șantajul – un roman de Patrizio Trequattrini, la editura Herg Benet
  • De ce a fost desemnat Sânge satanic “cea mai mișto carte a anului 2011″
  • Poetul Emil Brumaru despre Sânge satanic
  • Sânge satanic și concertele din 2012 (Cititorii despre Sânge satanic ep. XXII)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XXI)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XX)

Cărți publicate

Sange Satanic
Sânge satanic

Promovează şi Pagina ta

Blogroll

  • Adrian Diniş
  • Adrian Suciu
  • Aleksandar Stoicovici
  • Alexandru Petria
  • Andrei Ruse
  • Andrei Zbîrnea
  • Ateneu
  • Bloody Metal
  • BoomLIT
  • Casa de editură Max Blecher
  • Chalice Lilith
  • Chris Tănăsescu
  • Ciprian Măceșaru
  • Claudiu Komartin
  • Crisia
  • Dan Lungu
  • Dana Banu
  • Demigod
  • Doina Ruști
  • Editura HERG BENET
  • EgoPHobia
  • EgoPHobia blog
  • Fdl
  • Felix Nicolau
  • Flavia Darva
  • Gelu Vlașin
  • George Asztalos
  • Hyperliteratura
  • Igor Ursenco
  • Infrareal
  • iQ666
  • Iulian Tănase
  • Jean Lorin Sterian
  • Kamikaze
  • Leonard Ancuţa
  • Librăria Herg Benet
  • Liviu Antonesei
  • Marius Iulian Stancu
  • Marius Surleac
  • Metal Believe
  • Metalhead
  • Michel Martin
  • Mihail Vakulovski
  • Mugur Grosu
  • Noema
  • Patrick Călinescu
  • Petrișor Militaru
  • Phoemia
  • Pink Bitch
  • Poesis International
  • Răzvan Țupa
  • Rețeaua Literară
  • SÂNGE SATANIC
  • SGB
  • Sisif
  • Ștefan Bolea
  • SUROGAT
  • Tăușance
  • Times New Roman
  • Timpul
  • Tiuk!
  • Xiron

Ultimele comentarii

  • Cititorii despre Sânge satanic (XXIV) | Morgothya on Satan loves smart people (Cititorii despre Sânge satanic XXIII)
  • Finntroll_Finnish_Metal on Satan loves smart people (Cititorii despre Sânge satanic XXIII)
  • cristina nemerovschi on Trei autori pentru un weekend geros: Dan Lungu, Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi
  • Iulian Sirbu on Trei autori pentru un weekend geros: Dan Lungu, Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi
  • cristina nemerovschi on De ce a fost desemnat Sânge satanic “cea mai mișto carte a anului 2011″
  • cristina nemerovschi on De ce a fost desemnat Sânge satanic “cea mai mișto carte a anului 2011″
  • cristina nemerovschi on Satan loves smart people (Cititorii despre Sânge satanic XXIII)
  • cristina nemerovschi on Șantajul – un roman de Patrizio Trequattrini, la editura Herg Benet

Despre Sange Satanic

  • Interviu pe Hyperliteratura.ro realizat de Ioana Vighi cu mine – versiunea lungă (prima parte)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XXIV)
  • Trei autori pentru un weekend geros: Dan Lungu, Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi
  • Satan loves smart people (Cititorii despre Sânge satanic XXIII)
  • De ce a fost desemnat Sânge satanic “cea mai mișto carte a anului 2011″
  • Poetul Emil Brumaru despre Sânge satanic
  • Sânge satanic și concertele din 2012 (Cititorii despre Sânge satanic ep. XXII)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XXI)
  • Cititorii despre Sânge satanic (XX)
  • Sânge satanic este cartea pe care o recomandă Blogatu

Meniu

  • Cristina Nemerovschi
  • Sange satanic
  • Alte scrieri
  • Recenzii
  • Carti si scriitori
  • Articole
  • Filosofie

Tags

alexandru petria Alte scrieri andrei ruse black metal cristina nemerovschi cristina nemerovschi sânge satanic deania neagra doina ruști editura herg benet egophobia felix nicolau gelu vlasin goth gothic metal herg benet igor ursenco impresii sange satanic interviu lansare carte lansare sânge satanic leonard ancuța M. din sange satanic marius iulian stancu Metal metalhead morgothya povestiri Proza recenzie sânge satanic recenzii sânge satanic review roman romanul sange satanic sânge satanic impresii sânge satanic recenzii Sange satanic sange satanic cristina nemerovschi sange satanic editia a doua satanisti sgb sorin-mihai grad stefan bolea SUROGAT vara cand mor leii volum de povestiri

Morgothya este un proiect sustinut de Herg Benet Publishers | Sange Satanic - in librariile bune din intreaga tara!

(c) 2009-2010 Morgothya | Pagina Contact morgothya

Design by The Spartan