Un subiect de reflectie mi l-a dat astazi un post de pe un blog intalnit la nimereala. Duduia scria exact asa: “poezia a murit odata cu Eminescu, Lamartine si Esenin si in general cu romanticii. a mai cunoscut un reviriment in simbolism, dar, dupa asta, nu cred ca se mai poate vorbi despre poezie ci doar despre frustrari sexuale ale unor asa-zisi poeti”. Argumentele erau practic inexistente, autoarea spunand doar ca nu ii place afluenta unor cuvinte “vulgare” in constructia poetica. Daca ne gandim bine, cu exceptia celor care chiar mai scriu poezie astazi, secondati de niste “dezaxati” cu gusturi extrem de ciudate, chiar perverse, intr-ale literaturii, care comenteaza creatiile celor din prima categorie, majoritatea cititorului roman cam asa gandeste.
Nu de putine ori am vazut oameni intre doua varste, cel mai probabil profesori de romana, la cate un targ de carte, rasfoind carti de poezie douamiista si exclamand dezgustati: o mizerie! La fel, nu de putine ori am citit parerile unor asa-zisi critici care nici macar nu se straduiesc sa empatizeze cu acest gen de poezie, considerand-o din start o nulitate. Pentru ca are cuvinte in engleza sau cuvinte obscene, pentru ca nu are ritm si rima. Multi traiesc cu impresia ca poezia s-a oprit la eminescu, pentru ca nu este nimeni suficient de genial ca sa-l egaleze, fara a-si pune problema ca poate “genialitatea” se exprima astazi altfel.
La cititorii tineri e destul de explicabil. Cititul fiind si asa o corvoada, le este mai la indemana sa se multumeasca cu lecturile obligatorii din scoala si nu concep ca ar mai putea exista ceva dincolo de acestea. Vor sa valorifice la maximum ceea ce au invatat, sa traga de putinele, infimele cunostinte ca de un elastic, pentru ca i-ar deranja la greu ideea ca ceea ce au invatat ar trebui cumva dus mai departe. Dincolo de asta insa, problema cred ca e si mai grava. Romanii adora sa recicleze. Fie ca e vorba de muzica (de toate genurile, din pacate), fie ca e vorba de idei publicitare, de emisiuni Tv, de arhitectura, sunt imbratisate de majoritate doar cararile batatorite si sigure. In fine, poate ca nici asta n-ar fi chiar buba cea mai naspa. Adevarata problema poate fi dedusa din urmatoarea expunere:
“Inca de mica, am invatat ca poezia trebuie sa vorbeasca despre lucruri frumoase. Adevaratii poeti scriu despre obiectele la care ar trebui sa aspiram, sa infrumusetam lucrurile din noi. Ma doare sa vad poezia tarata in noroi. Sa scrii despre sex si boala, asta nu mi se mai pare poezie. In cel mai bun caz, poate fi vorba despre proza autobiografica, dar atat. Poezia trebuie sa fie despre frumos, despre idealuri”, scrie o poeta in devenire. Oare cu ce versuri ne va incanta peste ani? Deja gandul este putin cam sadic.
Asa cum majoritatea cititorilor romani vor poezii cu rima, la fel vor poezii despre idealuri si iubiri neprihanite. Vor ca literatura sa le ofere o lume fantastica in care sa fuga de lumea reala. Ii deranjeaza sa li se spuna in fata care sunt jegurile lumii in care se complac si mai ales ii deranjeaza sa se regaseasca in pasajele pe care le numesc “murdare, obscene, jignitoare”. Acelasi lucru se aplica si la proza. Cititorul conformist (in proportie de 95 la suta dintre cei care, dintr-un motiv sau altul, citesc) vrea romane cu happy end-uri, vrea durere, vrea telenovela, vrea rasturnari de situatie. Nu vrea sa se gandeasca prea mult in timp ce citeste. Vrea sa se relaxeze. Uraste experimentele.
In plus, cititorul este deranjat in momentul in care este pus in situatii pe care le vede prea familiare. Daca il pui sa citeasca o poezie despre cat de cacat e un show pacatos sau happy hour, va spune ca asta nu e poezie. Daca citeste despre blocaje in trafic va spune ca nu e tema poetica, pentru ca el o experimenteaza zi de zi. Poezia trebuie sa fie despre lucruri inaltatoare. Nu poti sa-i dai o poezie in care vorbesti despre cum iti futi gagica, pentru ca poezia trebuie sa vorbeasca frumos despre Femeie – poezia e buna de 8 martie.
Sa ne mai miram atunci ca, in anul 2010, apar poeti care scriu cum o face domnisoara de mai jos? O poeta care, nu ma-ndoiesc (si de altfel reactiile o confirma) este pe placul celor 95 la suta dintre cititorii de ocazie sau nu din romania. Un volum de versuri care, cumparat la un targ de carte printre altele, cu siguranta nu-si va dezamagi proaspatul si nesofisticatul posesor. Enjoy. Or better not.
“Sterge-mi pata de pe suflet
Bandajeaza aripile frante-n zboururi efemere
Iubeste-ma, asa cum de nimeni, niciodata,
Nu am fost iubita!
Albastru divin e cerul acasa.
Privesc cu dragoste copacii,
Din fata casei, primeniti in alb.
Ma-ntampina duios mirosul satului,
De cozonaci si brad…
Se copleseste sufletul in dragoste
Si simt acesti copaci dintotdeauna
Ca niciodata pana azi!
Focul arde in soba …miros de mere copate,
Bunica mea zambeste in Iubire.
Natura se trezeste,
Fosnind timid a viata,
Visul se destrama,
Incepe o noua zi.
Intind aripile mele,
Zbor cu ele-n lume”.
Si echivalentul ei masculin:
“Sub clar de luna am stat o luna
Si am asteptat ca o nebuna
Sa-ti zaresc printre copaci
Chipu-ti palid cu plete castanii,
Dar vai!Tu n ai mai aparut
Iar luna intre nori a disparut…
In fiece noapte, argint imi curge de sub pleoape
Te iubesc! aud in soapte,
Un susur tragic vine de departe”
“Ninsoarea parca s a mai rarit
Si oamenii din case au iesit…
Numai o singura casa care abia mai lumineaza
Sta trisata sub zapada, in liniste de moarte
Razele solare isi tes drum pe la ferestre
Creand un nimb divin pe chipul unei moarte…”
oh my god … poezia s-a terminat la eminescu? pai nici nu incepuse inka … ok, eminescu a avut rolul misto de reformist al limbii, o limba care era extrem de penala inainte de el (trimit la poema ridicola a lui ienachitza vacarescu sau la labele lui alecsandri) dar in epoca sa, macedonski (dupa cum arata marino) era cu un pas in fatza deja … poezia a inceput la avangarda – si ar tb sa-i cunoastem mai bine pe avangardistii nostri — m-a spart recent sasha pana … in fine, sa spui ca poezia sec. 20 e in declin sau asha, dai dovada de o mentalitate de sec. 19 – e o questie aici: arta, muzica contemporana sunt mai greu de asimilat – dar asta nu inseamna ca sunt un regres: francis bacon nu mai poate picta ca velasques si penderecki tb sa fie inventiv intr-un univers post-beeth-wagnerian … de fapt este amuzant sa-i auzi “gandind” pe oamenii care nu exista, oamenii care sunt ignorantzi ca existentza lor nu are nici un impact si ca sunt “factory-made”
și pe mine m-a enervat, mai ales că o tot aud de la un timp; “arta, muzica contemporana sunt mai greu de asimilat” – aici cred că e esența, sunt obișnuiți cu lucruri facile și resping ce nu înțeleg – le sună a poezie “zdreanță/cel cu ochii de faianță” și atât
)
îmi amintesc cum se plângea mama acu’ vreo zece ani că nu înțelege nimic din blaga și că aia nu-i poezie
…am citit și eu niște chestii interesante de sașa pană
“este amuzant sa-i auzi “gandind” pe oamenii care nu exista” – da… e nasol că se simt datori să-și dea cu părerea
da,intocmai.de ce sa ne chiunim sa transformam tot soiul de figuri de stil destul de expresive,in ciuda aparentei inefabilitati,cand pot citi o poezie si sa si invat sa citesc cu rime si sa si inteleg ca ion o iubea pe mari pna la cer?
e dezgustator sa vezi ca literatura moderna e in declin ,din perspectiva unor traditionalisti. in schim b de ce sa facem ca arghezi sa spunem cA POEZIE inseamna sa te scremi s-o scrii,cand ea are la baza toot inspiratie si apoi urmeaza tehnica?
daca nu stii despre ce sa scrii,si te preocupa mai mult un anumit canon traditionalist,atunci bine. ramaneti la eminescu, si restul. daca vrei sa intelegi mintea noilor scriitori,atunci arunca-ti ochii pe suferintele unuia ce transforma asta itr-o poezie fara seaman.
Ai dreptate, mister androgenious. Din pacate, am observat si eu ca sustinatorii poeziei “traditionalista” sunt inchisi la minte, intoleranti si autosuficienti. pana la urma, e explicabil… daca ei scriu asa cum scriu, fara niciun pic de adaptabilitate la lumea de azi, cum i-ar putea intelege pe altii?
mi-a placut
m-am uitat pe creatiile tale, sunt interesante – se vede ca nu te chinui sa spui intr-un anumit fel ceea ce vrei sa exprimi si lasi cuvintele sa curga
nu tocmai,initial,elaborez un text de orice fel si apoi caut cuvintele care sa decrie in opin ia mea cel mai bine ceea ce vreau sa transmit….dar de obicei cuvintele mele vin cand au chef
nu ma chinui sa scriu zilnic fiindca nu am inspiratie zilnic
multumesc again:)
id-ul meu de mess e ayumy_69 daca ai chef de conversatii in private writing:))