E din nou frumoasa, e din nou tanara. Nu are decat cateva fire de par alb. Si tupeul de a purta parul vopsit negru. E supla si imbracata la moda. Citeste reviste de medicina si am fost mandra de ea tot timpul cat am mers cu trenul, lumea a privit-o ca pe o tipa greu de descifrat. Eu insa o stiam atat de bine… ii stiam mancarurile preferate si actorii dupa care este topita, atunci cand o apuca sa vorbeasca despre barbati.
Am ajuns. Ne-am plimbat prin parc, cat timp nu au fost copii, pe urma ne-am plimbat pe strazi pustii. Ne-am tinut de mana si la un moment dat mi-a luat vata de zahar. Comunicam. Eram mizantroape, sau cel putin asa cred pentru ca radeam impreuna de oameni. Imi impartasea simtul umorului confuz, poate inestetic, in orice caz diferit de cel unanim acceptat. Se mira ca am doar sase ani, pentru ea eram aproape o prietena. Simtea o retinere neobisnuita cand vroia sa imi vorbeasca despre sex si isi dadea seama ca nu as intelege mare lucru.
Am obosit si in final ne-am asezat la o terasa fitoasa. Pe vremea aia nu exista conceptul de terasa fitoasa. Era o terasa… nu tocmai ieftina. A cerut, ca de obicei, un frappe. Si-a aprins un kent lung. Le cumpara din shop-uri. Nu mai tin minte ce erau exact shop-urile. Un fel de magazine neobisnuite – imi vine din nou sa zic fitoase, dar fitoase este un termen postrevolutionar, nouazecist, douamiist – care se gaseau la parterul hotelurilor de la munte si la mare. Ne plimbam mult. In subconstientul ei, vroia sa faca din mine o feminista, isi cheltuia banii ca sa imi demonstreze ca nu avem nevoie de barbati.
Tragea misto din tigara, tragea asa cum aveam sa trag eu peste numai sapte ani, era sexy, miniona si un pic rebela – pretabila, ar zice poate un pervers – asa cum cred ca aveam sa fiu eu peste numai sapte ani de atunci.
Ne-am asezat la masa, ea isi savura frappe-ul cu frisca adusa intr-o cescuta si dintr-o data nu m-a mai satisfacut mascota pe care mi-o comandase. Am vrut inghetata. Am vrut un profiterol asemanator cu cel vazut la o masa din dreapta. La masa din stanga erau niste italieni in calduri care trageau cu ochiul la ea, la fusta ei pana la genunchi, la parul zbarlit si scurt, la pantofi.
Avea o tinuta decenta. Mereu a avut. Mi-a refuzat profiterolul, pe motiv ca tocmai am scapat de o viroza. Avea dreptate. Facusem injectii cu penicilina si fusesem foarte nefericita, atat de nefericita incat fusese nevoita sa imi cumpere o papusa blonda careia ii zisesem sabina. Nu mai stiu cum eram pe atunci, dar sigur eram indragostita, de la patru ani am tot fost indragostita. Italienii i-au comandat un whisky. L-a refuzat. I-au comandat un pahar de vin rosu demisec. Ii facea un pic cu ochiul, dar l-a refuzat. Nu vroia neplaceri, nu vroia sa fie compromisa. Fata de cine, si cum sa fie compromisa, daca totul s-ar fi petrecut la o nevinovata terasa, nu am reusit sa-mi dau seama. Feminitatea ramane un mister pentru mine. Da, inca de atunci.
O iubeam. O iubeam mult si sufeream cand era plecata. Facea naveta. Mi-am promis ca au nu voi face niciodata naveta, desi nu stiam pe atunci ca pentru a te desparti de cineva, trebuie mai intai sa-l posezi, sa ai pe cineva care sa iti duca lipsa. Nu stiam multe, si purtam parul saten deschis si foarte matasos tuns drept.
Am cerut in continuare inghetata, profiterolul ala era totul pentru mine. De fapt nu vroiam profiterolul, nu aveam pe atunci fite din astea. Vroiam sa fie a mea. Sa imi indeplineasca dorintele pentru ca ma iubeste. Daca in locul profiterolului mi-ar fi luat un trandafir sau un cornet de popcorn, m-as fi prelins peste bratele scaunului de fericire. Dar aveam sase ani si nu aveam imaginatie. Vroiam profiterolul.
A mai cerut un frappe. S-a ridicat, si-a verificat interiorul posetei – in care pe vremea aia, minunata vreme, disparuta definitiv, purta doar farduri – si a plecat la toaleta. M-am gandit ca se va ruja. Am asteptat trista, ascultand glumele italienilor, probabil despre mama, intr-o limba pe care nu o intelegeam. Mi-au oferit ciocolata. Am refuzat, cu sentimentul acut ca as fi jignit-o pe ea acceptand asta. S-a intors. Nu se rujase. Am inceput sa discutam despre plimbari, despre castelul peles, despre cum va fi in primul an de scoala, despre vacanta de iarna, asa incat am uitat de inghetata. O iertasem.
S-a ridicat din nou, cu aerul ca se va duce sa isi mai verifice o data fardul. A intrat inauntru.
Italienii inca nu plecasera, erau fascinati de ea, dezbateau o problema stringenta, ce anume sa-i mai ofere ca sa ii bage in seama. N-aveam sa inteleg mult timp cramponarea asta de o anumita femeie. S-a intors. Si in mana dreapta tinea o cupa de metal cu un profiterol, iar pe buze cel mai minunat zambet din lume. Era pentru mine, doar pentru mine. Era a mea.
A mai fost a mea, inca paispe ani de atunci. Intre timp, am uitat, pe parcursul unor perioade destul de lungi, sa o iubesc. Ca si cum aura ei din ziua aia, ziua in care era dezirabila de toti cei care o vedeau, se estompa, lasand loc unei femei triviale. Era mastera care imi citeste pe ascuns jurnalele, care nu imi da voie la concerte, care imi punea pe fuga prietenii la care tineam cel mai mult, care se dadea de ceasul mortii sa ma aduca in randul lumii.
Azi mi-am adus aminte de ea, cea de atunci. Pe care, chiar daca nu credeam ca e posibil, am pierdut-o definitiv. Degeaba mai e aceeasi fiinta, degeaba mai are aceeasi identitate. Pana si trasaturile i-au ramas aproape identice si, daca as mai bate-o la cap, si-ar vopsi din nou parul negru. Dar ceea ce era special intre noi a murit. L-a ucis timpul. Poate ca a fost un complot, si l-am ucis eu, impreuna cu timpul.
Tin minte ca, dupa cativa ani, vreo doispe, am incercat sa refac acea clipa. Dupa profiterol, ne plimbasem pe o strada ascunsa, dosnica, si ne placuse enorm. Am dus-o acolo. Am gasit strada. Era neschimbata. Nu i-a mai placut. Am incercat sa-i readuc in minte toate motivele pentru care ii placuse. Nimic nu se clintise din loc, pana si cainii din curti erau aceiasi. Poate ca erau puii celor pe care ii vazusem in ‘86, dar semanau perfect. Se plictisea. N-o mai interesau astea. Vroia confesiuni, vroia sa ii vorbesc despre baieti, despre sex, despre liceu, despre viitoarea facultate.
Mi-e dor de ea. O vreau inapoi. Mom, i’m not through. Not yet.
