Putini stiu ca albumul Angels, din 2007, este cel de-al zecelea pentru Hellsinki Vampires, cum le place celor de la The 69 Eyes sa isi spuna. Trupa si-a inceput cariera in anul 1990, albumul de debut venind doi ani mai tarziu, intitulat Bump ‘n’ Grind, aparut numai in tara lor natala, Finlanda, de aceea destul de necunoscut chiar si unor fani The 69 Eyes.
Acestuia i-au mai urmat inca doua albume, Savage Garden” (1995) si Wrap Your Troubles in Dreams” (1997), care au avut aceeasi soarta, formatia devenind cunoscuta abia cu albumul din 1999, Wasting the Dawn”, care contine single-ul cu acelasi titlu.
De-a lungul timpului, sound-ul The 69 Eyes a pendulat intre gothic rock, gothic metal, horror rock si glam metal, oprindu-se in final la un goth’n roll destul de expresiv si catchy, apreciat mai cu seama in desele lor aparitii live de catre fani. Acest stil se gaseste in principal si pe albumul Angels”.
Multi au considerat albumul recent ca fiind un material matur al trupei, si intr-adevar aici tind sa fiu de acord, formatia a atins suficienta maturitate incat sa nu se mai ia aproape deloc in serios. Umorul negru si autoironic al lui Jyrki 69, vocalul si cel care compune muzica formatiei, atinge apogeul pe Angels”, care incearca sa realizeze o preluare ironica a multor elemente din ceea ce The 69 Eyes considera perioada de glorie a rock-ului, anume anii `80.
Trupa pare sa fi renuntat treptat la a mai crea o atmosfera gothic metal, celebra in piese ca Betty Blue”, Gothic Girl”, Wasting The Dawn”, si a introdus tot mai multe elemente specifice rock’n roll-ului, cu atmosfera specifica acestuia (vezi piesele “Frankenhooker” sau “Rocker”). Acest lucru s-a intamplat de altfel si pe albumul precedent, Devils”, un exemplu fiind videoclipul piesei Lost Boys”, destul de sugestiv pentru actuala orientare a trupei, in care este parodiat un film cult al anilor `80.
Sunt cateva piese care merita amintite de pe acest “Angels”. “Never Say Die”, una dintre putinele piesele de pe noul album care mai are ceva din “Wasting The Dawn”, chiar daca mai ritmata si mai putin “intunecata”. “Ghost” se evidentiaza prin prezenta celor de la Apocalyptica, cu vioara creand un contrast interesant cu vocea joasa a lui Jyrki.
Piesa care a fost lansata ca single, insotita de un videoclip, “Perfect Skin”, care desi catchy, melodica, ritmata, nu mi se pare extraordinar de reusita, si in sfarsit o surpriza pe acest album, poate cea mai slow piesa interpretata vreodata de goth-erii finlandezi, “Star Of Fate”, o balada construita aproape exclusiv pe vocea lui Jyrki, insotita de clapa si la refren de un cor.
Daca multe s-au schimbat in stilul trupei The 69 Eyes, vocea lui Jyrki a ramas aceeasi, si reuseste sa confere farmec si track-urilor care sunt un pic mai monotone, destul de multe pe acest album, din pacate. “Wings and Hearts” este o alta piesa care a inceput sa imi placa dupa multe, multe ascultari.
“Angels’ lasa impresia ca ar fi o dezamagire la prima auditie, dar nu este chiar asa. The 69 Eyes au pus mult umor si ironie in acest material, incepand de la coperta si sfarsind cu versurile si mesajul, reusind cu toate acestea sa isi pastreze imaginea si stilul.
Tracklist:
1. Angels
2. Never Say Die
3. Rocker
4. Ghost
5. Perfect Skin
6. Wings And Hearts
7. Star Of Fate
8. Los Angeles
9. In My Name
10. Shadow Of Your Love
11. Frankenhooker
cristina, 25 iunie 2007




You see, in life, tons of people understand what to do, but handful of people truly do what they know. Knowing is not enough! You have to do something