La inceputul anului 2007, dupa doua albume de studio, un EP, doua materiale live si cateva demo-uri, a venit timpul ca suedezii Watain sa isi impresioneze ascultatorii cu un nou full-length, intitulat de aceasta data Sworn To The Dark.
Cu o productie mai impresionanta decat precedentele Rabid Death’s Curse si Casus Luciferi, cu o instrumentatie excelenta pe aproape toata durata celor 58 de minute ale albumului, Sworn To The Dark poate fi considerat totusi un material echilibrat, in care pasajele foarte dure, dominate de blast beats, sunt tesute pe alocuri cu mici fragmente mai aerisite. Vocea lui Erik Danielsson, care i-a insotit in turnee si pe cei de la Dissection, variaza de la un scream agresiv la pasaje apropiate de thrash metal, in care scream-ul nu mai este la fel de pregnant.
Dupa doua piese in stilul descris mai inainte, Legions of the Black Light si Satan’s Hunger, Watain includ un pasaj cu tenta atmosferica, care calmeaza putin spiritele, facand si mai puternic contrastul cu furtuna dezlantuita ce urmeaza, sugestiv numita Storm of the Antichrist. Cu un refren care pur si simplu spulbera ascultatorul, ucigator de rapida si bine interpretata, in care vocea lui Danielsson domina peisajul sumbru si salbatic.
Acesteia ii urmeaza o piesa pe acelasi ton, care continua atmosfera astfel creata, The Light That Burns the Sun. Una dintre cele mai extinse compozitii de pe Sworn To The Dark, The Light That Burns the Sun are unele pasaje ce amintesc de albumul Armada al norvegienilor Keep Of Kalessin.
Piesa are fragmente catchy, alternand cu cele care sporesc atmosfera intunecata ce este unul
dintre atributele esentiale ale acestui Sworn To The Dark.
Beneath the laws of man/I bend not!/For it is holy/The sword I bury in thee./It is the Lord
himself /who commands me. Versurile caracterizeaza destul de bine esenta acestui album, ca si instrumentatia piesei self-titled.
Sworn to the Dark./To the Death and far beyond.
Underneath the Cenotaph aduce din nou in prim plan blasturi ultrarapide, in timp ce The Serpent’s Chalice in fiinta parca in jurul vocii lui Danielsson, care aici atinge diferite tonuri, spre sfarsit culminand in disperate strigate si invocatii, care picteaza in culori intunecate fundalul
pe care este proiectata instrumentatia Watain, un adevarat imn adus tenebrelor adanci: Claws of darkness, tear my soul!/For I have chosen the night and branded its seal into my flesh.
Dead but Dreaming este un intermezzo complet diferit de ceea ce am ascultat pana in acel moment timp de 50 de minute, o compozitie instrumentala atipica genului black metal, a carui explicatie este probabil una interesanta si poate ca membrii trupei suedeze vor dezvalui intr-o buna zi secretul acesteia.
Materialul se incheie cu o piesa usor dramatica, Stellarvore, rapida si dominata in acelasi timp
de exclamatii, invocatii, instrumentatia fiind in acelasi ton cu versurile.
Watain nu se dezmint, in concluzie, si, la patru ani de la lansarea Casus Luciferi, propun asculatorului un album pe aceeasi linie conceptuala, mai bine si mai expresiv realizat.
Tracklist:
1.Legions of the Black Light
2.Satan’s Hunger
3.Withershins
4.Storm of the Antichrist
5.The Light That Burns the Sun
6.Sworn to the Dark
7.Underneath the Cenotaph
8.The Serpent’s Chalice
9.Darkness and Death
10.Dead but Dreaming
11.Stellarvore
Cristina (Morgothya), 15 aprilie 2008
